Posts Tagged ‘Job

02
Aug
07

Aventura noastra in justitie II

Scris de Nicuvar

Actiunea a fost introdusa in 29.07.2003 si am primit termen pentru 15 septembrie. Am formulat intampinare, prin care am cerut si declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Timis, invocand dispozitiile art.2 al1. lit.a C.pr.civ. conform carora procesele si cererile in materie comerciala se judeca in prima instanta de Tribunal.

Initial, cererea ne-a fost respinsa, ni s-a dat si cuvantul in fond, am depus concluzii scrise, pentru ca la urma surpriza: Prin sentinta civila nr…. instanta a admis exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Timisoara si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Timis. Pentru pronuntarea acestei solutii instanta a avut in vedere dispozitiile art.2 pct.1 lit.a C.pr.civ. in cuprinsul pe care acesta il avea anterior intrarii in vigoare a OUG 58/2003. Instanta retine ca cererea de chemare in judecata a fost introdusa la data de 29.07.2003, prin urmare anterior intrarii in vigoare a OUG 58/2003 care a dat in competenta Judecatoriilor in prima instanta procesele si cererile in materie comerciala a caror obiect are valoare de pana la 1.000.000.000 inclusiv.

Si astfel am ajuns la Tribunal. Tribunalul a retinut corect ca sumele stabilite de organele fiscale nu pot constitui debite inregistrate la societatea comerciala decat in masura in care de la data intocmirii se utilizeaza caile de atac prevazute de lege si ca desi litigiul este de natura comerciala si evaluabil in bani, reclamanta nu a depus la dosar dovada indeplinirii concilierii directe cu paratii. Dar in motivarea sentintei, desi respinge actiunea reclamantei, retine gresit unele aspecte care au fost folosite ulterior ca motive de casare. Astfel, retine gresit ca noi am fi solicitat respingerea actiunii pentru neindeplinirea concilierii prealabile conf.art.720 ind.1 c.pr.civ. (desi noi nu am solicitat acest lucru) si ca am fi cerut reclamantei sa ne prezinte noua actele pentru a le ataca in instanta. Noi nu am cerut acest lucru, pentru ca stim ca procesele verbale de control fi atacate numai in contencios administrativ, doar dupa epuizarea cailor de atac prevazute de legislatia in materie. Noi am solicitat reclamantei sa atace ea prin contestatie la Directia Financiara actele, in termen, pentru ca noi nu mai avem cum sa exercitam cai de atac deoarece nu mai suntem asociati, administratori, neavand nicio calitate in societate ceruta de prevederile legale.

De aici a urmat o intreaga tevatura. Reclamanta a depus apel la Curtea de Apel Timisoara, aceasta a considerat ca este recurs si a trimis-o la Inalta Curte de Casatie si Justitie care a retrimis-o la Curtea de Apel. Aceasta a admis recursul si a casat sentinta tribunalului tocmai datorita motivarii gresite si a trimis-o la Judecatorie pentru rejudecare.

Deci am luat-o dela capat. Aici lucrurile s-au schimbat. Am dat peste o judecatoare care nu a inteles nimic sau nu a vrut sa inteleaga. Aceasta a admis partial cererea reclamantei, cu motivare de genul:
„Sustinerea paratilor in sensul ca sumele prevazute in procesele verbale nu le datoreaza intrucat au in vedere obligatii stabilite printr-un proces-verbal pe care Curtea Suprema de Justitie l-a anulat nu poate fi retinuta de instanta. Astfel fiind instanta constata ca in chiar procesul-verbal intocmit la data de 02.07.2003 se precizeaza ca ultima verificare privind obligatiile fiscale a fost facuta de organele de control ale AF Timisoara conform PV 1/25.09.1997, iar constatarile si masurile stabilite au fost aduse la indeplinire.

Pai daca procesul verbal din 1997 a fost anulat, cum au fost aduse la indeplinire constatarile si masurile stabilite?

Si in continuare:
Instanta retine ca paratii prin neindeplinirea obligatiilor legale pentru perioada in care au fost administratorii acesteia au pagubit societatea iar actiunea societatii in contradictoriu cu acestia este intemeiata. Prejudiciul produs societatii de catre parati este dovedit, fapta lor este contrara dispozitiilor legale, fiind ilicita, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta paratilor fiind de asemenea probat. Culpa paratilor in indeplinirea mandatului este dovedita, avand in vedere ca acestia nu au asigurat o buna administrare a societatii pentru realizarea obiectului societatii.”

Face aceste afirmatii fara a aduce niciun temei legal. Si a admis in parte actiunea reclamantei. Eu cred ca a admis actiunea inca inainte de a incepe procesul si fara a tine cont de probe, avand in vedere hotararea de la dosar de la ultimul termen: obliga paratii la plata sumei de _______ reprezentad _______. Adica Varga sa plateasca ceva, nu conteaza cat, nu conteaza pentru ce, dar sa plateasca. Am anexat minuta pe care am scanat-o.

Recursul l-am scris pe 10 pagini. Am raspuns punct cu punct la cele scrise in sentinta, iar fiind un recurs devolutiv, am atins toate aspectele, in amanunt. Spre surprinderea mea, presedinta completului l-a citit in intregime. Dupa mai multe peripetii si aici (din complet a facut parte un judecator care a mai judecat in cauza – chiar cel de la tribunal cu motivarea gresita – si a trebuit sa fie schimbat) am castigat. Instanta a admis recursul si a respins actiunea in totalitate. Definitiv si irevocabil. 🙂

01
Aug
07

Aventura noastra in justitie

Scris de Nicuvar

Am mai scris in ultimul episod al aventurii noastre in afaceri despre procesul cu finantele. Dar problemele noastre nu s-au terminat atunci. Am mai avut.
Pe scurt: in 1991 am infiintat societatea comerciala ARTTEC SRL avand ca obiect de activitate productie grafica publicitara si stampile. In 1993, 1994, 1995 sI 1997 am fost controlati de 5 ori de organele AF Timisoara, DGFP Timis si ale Garzii Financiare Timis, iar in 2000 de Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Timis.
Deoarece la ultimul control PV 1/25.09.1997 a fost intocmit cu incalcarea prevederilor legale am exercitat toate caile de atac prevazute de lege si am obtinut anularea acestuia printr-o sentinta definitiva si irevocabila a Curtii de Apel Timisoara, intarita de Curtea Suprema de Justitie.
In 21 ianuarie 2001 am tinut Adunarea Generala Extraordinara a Asociatilor prin care am hotarat cesionarea partilor sociale si retragerea noastra din societate in favoarea familiei Butuza, schimbarea asociatilor, administratorilor, sediului, denumirii societatii si obiectului principal in activitati de contabilitate, consultanta in domeniul fiscal. La acea data am predat sotilor Butuza toate documentele societatii, inclusiv cele de evidenta contabila si programul de contabilitate pe dischete. In 23 ianuarie 2001 am semnat actul aditional si o declaratie prin care ne asumam orice debite ar exista pana la data semnarii documentelor. Prin folosirea conditional-optativului rezulta ca trebuie sa fie o conditie: aceste debite sa existe si sa fie dovedite. Am semnat acea declaratie pentru ca stiam ca totul este corect si legal.
In 2003 societatea BUTUZA ALEXANDRU SRL este controlata de 2 ori de organele fiscale. Ambele controale nu tin cont de faptul ca PV 1/1997 este anulat, retin sume stabilite de acesta si incalca prescriptia de 5 ani.
La primul control, pentru ca reclamanta nu a stiut timp de peste 2 ani sa foloseasca programul de contabilitate, a prezentat documente incorecte si incomplete si a fost obligata sa refaca documentatia contabila. Reclamanta a refacut incorect si incomplet documentele de evidenta contabila, folosind un program incompatibil cu activitatea de productie. Aceste acte incorecte si incomplete le-a prezentat reclamanta la controlul din 2 iulie 2003 care nu a tinut cont de faptul ca procesul verbal din 1997 este anulat, porneste de la sume stabilite de acesta, adauga majorari de peste trei ori mai mari si cheltuieli de reclama peste cota admisa, cand noi tocmai aceasta am obtinut prin sentinta – scutire la impozitul pe profit.
In data de 9 iulie 2003 dl. avocat Butuza s-a prezentat la domiciliul nostru si ne-a inmanat o notificare prin care ne-a convocat la procedura prealabila de conciliere directa si documentele de control. I-am spus ca voi studia documentele si ii voi trimite un raspuns.
Am studiat documentele, am observat ca sunt incalcari ale prevederilor legale si, in raspunsul trimis in 10 iulie, l-am atentionat ca se impune depunerea unei contestatii, respectand procedura si termenele legale. Acest lucru il putea face doar reclamanta, deoarece administratorul reprezinta societatea in raporturile cu tertii. Prin cesionarea partilor sociale, noi am pierdut orice calitate in cadrul societatii si nu mai puteam exercita noi caile de atac conform OUG 13/2001, dar puteam ajuta reclamanta la formularea contestatiei, avand deja experienta unui proces cu finantele.
Reclamanta, inainte de a primi raspunsul nostru la notificare, a achitat sumele impuse in procesul-verbal din 2 iulie. Raspunsul nostru l-a primit in data de 11 iulie. Mai avea timp pana in 17 iulie sa depuna contestatie, chiar daca a platit sumele din procesul-verbal, pentru ca le-ar fi recuperat in caz de castig. In schimb, desi avea toate motivele sa o faca, a lasat sa treaca cele 15 zile si astfel a decazut din drepturi, intorcandu-se asupra noastra prin actiunea in pretentii introdusa in 29.07.2003 la Judecatoria Timisoara.
Sumele stabilite de organele fiscale nu pot constitui debite la societatea comerciala decat in masura in care de la data intocmirii actelor respective se utilizeaza caile de atac prevazute de lege. Reclamanta avea obligatia sa conteste procesele-verbale, sa astepte solutionarea si abia dupa ce ar fi obtinut o hotarare definitiva si irevocabila, sa introduca actiune in regres in contradictoriu cu noi, iar noi ne-am fi conformat fara discutii. Directia Finantelor Timis, Ministerul Finantelor sau instanta de contencios administrativ puteau sa admita contestatia reclamantei in totalitate, in parte sau sa o respinga, iar documentul ar fi fost legal si definitiv.

Cum a decurs procesul, intr-un alt episod. 🙂

07
Mai
07

Aventura noastra in afaceri – ultimul episod

Scris de Nicuvar

PROBLEME … CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
Asa cum am mai spus, eu am tinut si contabilitatea si pot sa ma mandresc ca am tinut-o bine. Am avut controale de la finante in 1993, 1994 si in 1995 – doua, si totul a fost foarte bine. In primul rand, avand activitate de productie, am beneficiat de scutire la impozitul pe profit timp de 5 ani. Apoi am facut investitii masive si cheltuielile de amortizare erau mari, iar ultima miscare, in 1995, am majorat capitalul social de la 100.000 la 125.000.000 lei, tocmai pentru a constitui fondul de rezerva de 20%. Si astfel, din 1996 desi activitatea era la fel de profitabila ca si inainte, in contabilitate lucram in pierdere.
Si a venit toamna lui 1997 cand am mai avut un control. Combinat, de la finante si de la garda financiara. Cei de la garda au plecat imediat, totul era OK. Doamnele de la finante au stat mai mult, au tot mosmondit ele pe acolo si la sfarsit au venit cu bomba: ca de fapt noi nu am avut activitate de productie, ci de prestari servicii, ceea ce insemna scutire la impozit pe profit pe un an, nu pe 5 ani si au calculat diferente la impozit din 1992 pana in 1997, cu majorari si penalizari care au ajuns de peste doua ori mai mari. Din calculele lor impozitul pe profit cu majorari cu tot a ajuns la 125 %. Deci noi in toata aceasta perioada am muncit degeaba, trebuia sa dam tot statului si sa mai venim si cu ceva bani de acasa. Degeaba le-am aratat ca in toate procesele verbale scrie ca avem productie, ele si sefii lor nu si nu, noi nu vrut sa semnam, apoi am semnat cu obiectiuni si asa am inceput lungul drum al contestarii procesului verbal. Legislatia privind societatile comerciale o stiam, dar in contencios-administrativ, civil, procedura civila nu stiam nimic. Dar am invatat ceea ce aveam nevoie suficient de repede.
In primul rand am respectat cu sfintenie termenele de depunere a obiectiunilor, contestatiei si a plangerii. Apoi fiecare afirmatie era insotita de articolul de lege. In schimb, finantele mi-au respins contestatia cu argumente de felul:
“Activitatea societatii nu este de productie pentru ca:
1. Produsele sunt de complexitate redusa.
2. Fluxul de productie este nesemnificativ.
3. Utilajele folosite in fluxul de productie sunt nereprezentative.
Din aceste motive, se respinge contestatia.”

A urmat plangerea la minister. Pentru ca eu am respectat procedura, acelasi lucru il asteptam si din partea ministerului, care trebuia sa imi raspunda in 60 de zile. Dupa ce au trecut 90 de zile, m-am suparat, am conceput un mail in care am prezentat pe scurt situatia si l-am trimis peste tot, la presedintie, la ministere, la posturi de radio si televiziune, la ziare, la organizatii, peste tot. Surpriza a venit din partea lui Mihai Tatulici, pe vremea aceea la PRO TV, care m-a sunat si m-a invitat sa particip la emisiunea “Audienta nationala”, in direct cu premierul de atunci, Victor Ciorbea. Am intrat in direct, am spus ce am avut de spus – ca eu vreau doar sa imi raspunda ministerul ca sa pot merge mai departe in instanta, iar primele cuvinte ale lui Ciorbea au fost: “Nu trebuie sa ii dau indicatii de ordin juridic domnului inginer, pentru ca este extrem de bine pregatit” (pai da, nevoia te invata) si nu numai ca mi-a dat dreptate, dar a si afirmat ca cei vinovati vor fi sanctionati. Nu a mai apucat sa sanctioneze pe nimeni, pentru ca dupa o saptamana a demisionat.
Totusi, in urma interventiei televizate, mi-a raspuns destul de repede ministerul, dar a facut o miscare “interesanta”: ne-a anulat pe baza prescriptiei cea mai mare parte din suma datorata, dar au mai ramas 2,5 milioane plus majorari pentru ca  totusi nu avem activitate de productie deoarece nu avem hala industriala, personal specializat angajat, pod rulant !!! Dar nu am renuntat si am mers mai departe.
De aici incolo a fost simplu. Asa cum am mai spus, aveam multi prieteni avocati si am mers la ei sa ma reprezinte la Curtea de Apel. Au fost foarte simpatici si mi-au spus ca nu au cum sa ma ajute ei cand insusi premierul a spus ca sunt foarte bine pregatit. M-au asigurat ca nu voi avea probleme. Asa a si fost, am solicitat si o expertiza tehnica si am castigat, cu cheltuieli de judecata.
Finantele au depus recurs si asa am ajuns si la Curtea Suprema. M-am dus si acolo iar cand s-a citit apelul si am spus “Prezent”, surpriza tuturor a fost atat de mare, nu numai pentru ca m-am prezentat, cat mai ales pentru suma in cauza. Toate lumea se judeca pe miliarde, eu m-am prezentat pentru doua milioane si jumatate. Presedintele completului a fost intr-o buna dispozitie si efectiv am stat la taclale, m-a intrebat cum am facut stampilele, felicitarile, videoclipurile si gata … Am primit Decizia: se respinge recursul finantelor ! Definitiva si irevocabila. Arhitecta si inginerul au castigat razboiul cu finantele.
Totusi, dupa atata bataie de joc, ne-am saturat si am ajuns la concluzia ca putem sa facem acelasi lucru ca si asociatie familiala, nu neaparat ca SRL (pentru ca nu aveam angajati), iar contabilitatea este mult mai simpla. Si in 2001 am cesionat societatea unui tanar avocat dornic de afirmare care a fost atras in primul rand de biroul elegant amplasat foarte aproape de Tribunal.
In perioada 2004-2007, din cauza unor probleme serioase de sanatate pe care le-am avut eu, am facut o pauza. Acum ne-am reluat activitatea ca asociatie familiala, avem clientii nostri care stiu unde sa vina … unde gasesc calitate si promptitudine.

Aventura continua. 🙂

04
Mai
07

Aventura noastra in afaceri III

Scris de Nicuvar

PRODUCTIA DE TELEVIZIUNE
In vara lui 1995 am inchis biroul pentru renovare, timp de 2 luni. Motivul principal insa a fost admiterea lui Andrei la liceu (a dat la informatica) si l-am pregatit pentru examen, Doina la romana, eu la matematica si rezultatul a fost unul foarte bun, a intrat fara probleme. In aceeasi perioada am cumparat o placa grafica si un program cu care puteam face productie de televiziune (filmulete, videoclipuri publicitare, animatie, etc.), era ceva nou si cum am si avut timp suficient sa studiez, am invatat destul de repede.  Mi-a folosit mult si faptul ca inainte am lucrat la Studioul Radio-TV Timisoara. Iar norocul a fost iarasi de partea noastra.
Cum am deschis in septembrie biroul, cum am primit si prima comanda de videoclip. O mare agentie de publicitate a contractat organizarea primul festival al berii organizat de Bere Timisoreana si a venit la noi pentru diferite materiale promotionale: carti de vizita, fluturasi, suporturi pentru pahare cu sigla fabricii… Asa din vorba in vorba ne-a spus ca i-a parut rau ca nu s-a gandit si la un videoclip publicitar, iar acum nu mai are timp. M-am oferit sa il fac eu intr-o zi si a iesit atat de simpatic si de bun incat agentia a vrut sa lucreze numai cu noi pentru videoclipurile publicitare !
Am cumparat camera si aparatura video – nu era BETA, era S-VHS, dar pe plan local era suficient. Am facut multe videoclipuri publicitare, apoi am incheiat o intelegere cu CCI Timisoara – Directia de Targuri si Expozitii. Se organizau multe manifestari expozitionale pe vremea aceea. Eu faceam videoclipul pentru fiecare manifestare, apoi mergeam la expozitie, filmam deschiderea, imagini cu expozantii si faceam cate un filmulet al expozitiei pe care il vindeam pana la sfarsitul expozitiei. Asa avea fiecare expozant filmuletul manifestarii, ca amintire si ca reclama, plus ca ne faceam si noi reclama, mai primeam comenzi si pentru material publicitar, pentru ca il epuizau repede … dar noi eram acolo si pana a doua zi rezolvam problema.
Alegerile locale – un alt segment important de piata.

CANDIDATUL
De alegeri (cele locale) aveam foarte mult de lucru. Anii 1996 si 2000 au fost foarte buni pentru noi !!! Clientii nostri erau partidele mici si candidatii independenti, la orase si toata lumea, pentru alegerile in comune. Si asta pentru ca tirajul era mic si doar noi puteam face cate 20-30 de afise sau pliante electorale. Dar cum erau multe comune, erau foarte multi candidati, la fel si comenzile. Am avut chiar si comenzi de la candidati pentru Primaria Timisoara.
Dar acum vreau sa va povestesc altceva. In 1996 am avut un concediu de vis, la munte si la mare, aproape o luna. Si am filmat peste tot pe unde am fost. Am folosit mult din filmari pentru videoclipuri publicitare, promo-uri si atunci mi-a venit ideea unui videoclip “muzical”, de fapt o parodie electorala, un filmulet realizat in familie, la care am contribuit toti trei: CANDIDATUL. Noi am facut scenariul, textul, filmarea (cameraman a fost Andrei 🙂 ), muzica, montajul, regia, rolul principal … A iesit binisor, i-am facut “lansare oficiala”, conferinta de presa, prezentarea a fost facuta de un candidat independent pentru Camera Deputatilor, au scris ziarele locale, ce mai… Ca la carte. Ideea a fost sa ne facem reclama si am reusit. Manifestarea a fost amplu prezentata in presa locala.
In toamna, TVR Timisoara a organizat un concurs pentru productia de televiziune destinat studiourilor locale si producatorilor independenti. Am participat si noi, cu cateva productii si am prezentat si “CANDIDATUL”… Organizatorii nu prea au stiut unde sa il incadreze – nu era nici publicitate, nici muzica, nici divertisment, nici social – dar le-a placut mult si ne-au acordat “Premiul special al juriului”.

L-am postat si pe youtube. Sa nu va asteptati la cine stie ce, dar e cu noi, facut de noi, pentru noi, cu posibilitatile tehnice din 1996:

http://www.youtube.com/watch?v=ovtfs-XgwIM

1995, 1996, 1997 – pana in toamna – cei mai frumosi ai aventurii noastre in lumea afacerilor…

01
Mai
07

Aventura noastra in afaceri II

Scris de Nicuvar

„FIRMA DIN MASINA”
Desi de cele mai multe ori ne prindea noptea tarziu lucrand, nu conta. Stiind ca tot ce facem este pentru noi, ne dadea putere de munca. Iar pentru ca activitatea preponderenta era considerata productie, am beneficiat si de 5 ani scutire la impozitul pe profit. Chiar si contabilitatea o tineam eu, nefiind prea mult de lucru.
Ceva interesant s-a petrecut prin mai ’92. Primaria urma sa organizeze o licitatie pentru spatiile comerciale si am pus ochii pe o camaruta de 12 mp in centru, exact ce ne trebuia pentru biroul nostru. Fiind convinsi ca vom castiga licitatia, nu ne-am facut probleme cand prietenul care ne-a primit la el ne-a anuntat ca va intra in reamenajare, deja vorbise cu constructorii sa inceapa in iunie. Dar nu stiu din ce motive primaria a amanat licitatia si astfel din iunie nu mai aveam unde sa functionam. Problema era cu predarea comenzilor pentru stampile, clientii nu mai stiau unde sa vina. Si atunci mi-a venit o idee. Am facut un banner mai mare pe care am scris „Stampile” si in fiecare dimineata parcam masina in apropierea biroului, puneam bannerul cu stampile si lumea stia unde sa vina. Mai mult de o luna am avut biroul in masina, lumea venea si intreba daca acolo facem stampilele dar le explicam ce si cum, veneau si avocatii cu lucrarile si, in loc sa ne pierdem clientii, ne-am facut si mai cunoscuti. Toata lumea stia de „Firma din masina”.
In sfarsit, s-a organizat licitatia, am castigat-o si aveam si noi biroul nostru. Am mai cumparat un calculator si o imprimanta si pentru birou si astfel ne-am usurat munca. Intre timp am invatat sa desenez stampilele pe calculator si treaba mergea mai repede.
Totusi simteam ca atunci cand sunt la birou, cam pierd vremea si as putea face si altceva. Si asa am inceput sa fac intermedieri la Registrul Comertului. Eram o adevarata echipa: 4 avocati, doi notari, doi judecatori si eu. Ofeream servicii complete: omul venea la mine cu datele, il duceam de manuta la notar sa semneze si doar ii spuneam cand sa vina la Registrul Comertului sa ridice actele si avea si sigla si stampilele, doar sa inceapa activitatea. Si totul era legal, pentru fiecare aveam procura, rapid si clientii erau multumiti. Si dadeam fiecaruia chitanta pentru intermediere. Pana prin 96, cand am terminat cu intermedierile, prin mana mea au trecut aproximativ 6000 de firme !
Cu ocazia asta a mai aparut ceva, o gaselnita de-a mea. Cum aproape toti erau la inceput, ma mai intrebau una, alta. Unul avea ceva de vanzare, altul dorea sa cumpere, daca nu stiu de unde… Cum „baza mea de date” era foarte mare, ii puneam in legatura, dar faceam cu fiecare un contract de intermediere: 2% din valoarea tranzactiei. Si asta numai pentru prima tranzactie. Apoi se descurcau intre ei. Si cum tranzactiile erau de valori mari si erau si multe … in final toata lumea era multumita.
Iar foamea de firme era mare, pentru ca multi isi faceau firme noi, tocmai pentru a beneficia de perioadele de scutire la impozitul pe profit.
In 1993 am vandut apartamentul la bloc si am cumparat o casuta, in 1994 ne-am mutat si tot atunci ne-am dat seama ca trebuie sa ne reprofilam.

ORDONANTA LUI VACAROIU
In acea perioada aproape toata lumea isi facea SRL. Capitalul social era destul de mic si multi isi faceau firma doar ca sa fie, pentru orice eventualitate. Chiar si in timpul vacantei judecatoresti faceam SRL-uri. Faceam in iunie mai multe firme pe numele nostru pe care le inmatriculam la Registrul Comertului. Apoi in iulie, cand era vacanta judecatoreasca, dar registrul functiona, le cesionam si schimbam totul: asociatii, denumirea, sediul, obiectul de activitate, etc. iar clientii erau multumiti, aveau firma !
In 1994 a aparut OG 70 privind impozitul pe profit. Atunci s-a hotarat ca toate firmele care se vor infiinta incepand cu 1995 nu vor mai beneficia de scutire la impozitul pe profit prevazuta de Legea 12/91. Imediat am facut legatura: gata cu „productia” de SRL-uri si stampile, incepand cu 1995. Trebuia sa gasim altceva. Si pana la urma am gasit. In 1994 am avut foarte mult de lucru, pe doua planuri. Asa cum m-am asteptat, spre sfarsitul anului a fost nebunie cu infiintarile de SRL-uri.
Am studiat piata si mi-am dat seama care ar fi segmentul pe care ne-am putea lansa. Am cumparat un sistem DTP, un fel de mini-tipografie. De fapt un copiator color A3 si o interfata bidirectionala – aveam in acelasi timp un scanner performant, o imprimanta laser color si copiator. In 1994 eram singurii din oras cu asa ceva. Imediat am schimbat reclama la ziar, am avut si o emisiune promotionala la postul local de radio si am inceput sa lucram. Segmentul nostru erau firmele mici, care doreau sa isi faca reclama, dar nu la scara mare. Tipografiile nu preluau comenzi pentru tiraje mici, nu era rentabil. Aici interveneam noi. Noi puteam face si un singur exemplar. Si asa am inceput sa facem „creatie” color: pliante, carti de vizita, abtibilduri, prospecte, ecusoane, legitimatii, invitatii de nunta si botez, felicitari personalizate, orice dorea clientul si ne trecea prin minte. Am mai luat o masina de plasticat si una de spiralat, pentru legat cataloagele de prezentare. Si cum nu duceam lipsa de simt artistic si imaginatie am devenit rapid cunoscuti. Din 1994 ne practicam cu adevarat meseriile. Iar din 1995 am revenit la vechea dragoste, televiziunea. 🙂

28
Apr
07

Aventura noastra in afaceri

Scris de Nicuvar

Azi am chef de povestit. In cateva episoade, aventura noastra in afaceri.

PROLOG
Si inainte de ’89, cand lucram la stat, nu ne bazam numai pe salariu. Dupa ce s-au desfiintat studiourile teritoriale de televiziune, am ajuns sa lucrez in cercetare, iar Doina, sotia mea, era designer la o intreprindere. Si salariile erau cum erau. Mereu faceam ceva in timpul liber ca sa mai scoatem bani. Fiecare ce stia.
Doina, cand nu avea ce face, picta felicitari de sarbatori, facea martisoare, croia si cosea rochite, desena planse (material didactic) pentru studentii de la medicina, picta tablouri, de Craciun faceam bomboane de pom (saloane) dupa o reteta proprie, cu greu faceam fata comenzilor – cel mai mult ne lua sa le invelim in staniol, si altele.
Eu stiam sa dactilografiez, mereu imi luam lucrari de diploma, cursuri, traduceri din si in engleza sau italiana, proiectam si construiam antene, amplificatoare de antena, apoi a venit moda antenelor colective.
Pe scurt, in fiecare luna mai strangeam inca vreo trei-patru salarii, deci pot spune ca am dus-o destul de bine. Si asta ne-a folosit mult dupa ’90. Eram pregatiti pentru marea aventura.

INCEPUTUL
Sa fiu sincer, nu ne-am fi gandit in 1990 sa ne facem „mici intreprinzatori”. A fost o perioada destul de tulbure pe atunci, nimeni nu mai lucra nimic la stat, toata lumea umbla doar dupa mici afaceri, apareau buticuri peste buticuri… Noi tot cu felicitarile si in 1990.
Numai ca au aparut problemele. La intreprinderea unde lucra Doina au hotarat muncitorii ca nu mai au nevoie de designeri si alt personal TESA, ca ei pot sa faca produsele si fara sa le spuna cineva cum. Si spre sfarsitul lui ’90 Doina a devenit somera, cu acte in regula.
La mine, in cercetare, nu mai erau bani, nimeni nu mai era interesat de cercetare si solutia aleasa de conducere a fost sa ne mai tina la lucru, pana se limpezesc apele, dar cu jumatate de salar. Si asa, pentru cateva luni, am plecat din cercetare si m-am angajat ca sef de magazin.
Cea mai mare realizare in aceasta perioada: am cumparat un calculator si o imprimanta. Calculatorul era un 286, la 16 MHz, RAM de 64k si hardul de 40 M, iar imprimanta era una cu ace, marca Citizen. Primele noastre mijloace fixe, cu ele am pornit la drum. Am infiintat un SRL cu un nume frumos – ARTTEC (adica arta si tehnica de calcul) cu un obiect de activitate simplu: lucrari de grafica, publicitate, productie de televiziune si lucrari de dactilografiere. Exact ce faceam noi si inainte.
Asa am inceput. Cand sa facem actele pentru societate, am apelat la un avocat. I-am spus cam ce vrem, ea ne-a scris statutul si contractul, dar ne-a spus ca e problema cu redactarea, pentru ca dactilografa este foarte ocupata… Atunci i-am spus ca redactam noi actele. Am introdus totul in calculator si am listat la imprimanta, si totul a fost frumos, titlurile cu bold, cu caractere mai mari si foarte rapid. Cand a vazut avocata, bineinteles ca i-a placut, m-a intrebat daca nu pot sa ii fac si ei actele pentru societati si acestea au fost primele comenzi ale firmei: redactari de acte pentru societati comerciale. Si acum era deja mult mai simplu, pentru ca aveam totul introdus si doar schimbam cateva date. Cand au vazut colegii ce acte frumoase are avocata mea, bineinteles ca au vrut si ei si astfel, in cateva saptamani, aproape jumatate din barou redacta actele la firma noastra.
A mai fost si altceva. Cand am vrut sa ne comandam stampila pentru societate, era un adevarat balamuc, se statea la coada la singura firma din Timisoara si cateva luni. Si erau si urate. Atunci ne-a venit ideea sa ne facem noi stampila. Am combinat ce stiam eu de la cablajele imprimate, am corodat matrita intr-o placa de zinc, dupa desenul facut de Doina, cu un fel de presa pe care am pus-o pe aragaz ca sa incalzim cauciucul si sa-i dam forma dorita, dupa mai multe incercari cu diferite materiale, am reusit. Am facut stampila. Iar cauciucul cel mai bun era cel din mingi.
Am povestit unuia si altuia, si am primit comenzi si pentru stampile. Atunci am mers la tipografie, am facut un contract de colaborare pentru corodarea matritelor, pentru ca noua ne lua foarte mult timp corodarea artizanal, am comandat doua prese mai mari, la altul am comandat manere de diferite dimensiuni si am pus in geamul biroului si am dat si la ziar: stampile in 3 zile !!! Si veneau fratii la noi pe rupte.
Programul unei zile era cam asa: primeam comenzile pentru stampile si statute la birou (un prieten avea un locsor aproape de tribunal si ne-a primit si pe noi acolo). Seara Doina desena pe calc, cu tus negru, stampilele, eu redactam si listam actele. A doua zi dimineata, lasam desenele la tipografie, apoi mergeam la birou sa predam si sa preluam comenzi. In drum spre casa, ne opream la tipografie si preluam matritele, ajungeam acasa, faceam stampilele la aragaz si seara o luam de la capat.
Nu pare cine stie ce, dar aveam o medie de 40-50 de stampile pe zi, 5-10 statute si contracte si se strangea. Avocatii tot la noi faceau stampilele pentru firmele pe care le infiintau. Imi faceam si un fel de reclama: mergeam la tribunal in zilele cand se eliberau acte si puneam la eliberare acte societati un fluturas, unde scriam cam asa: „Ati infiintat o firma? Felicitari, aveti curaj si initiativa. Sa nu uitati insa ca la Registrul Comertului aveti nevoie de sigla, pentru a incepe activitatea va trebuie si stampila, poate doriti si carti de vizita, pliante, fluturasi. Noi suntem doar la doi pasi de aici …”
Plus ca mai faceam intre timp si carti de vizita, foi cu antet, fluturasi de reclama, pliante, sigle pentru Registrul Comertului, firme luminoase, inscriptionari pe masini cu folie autoadeziva si altele.
Cam asa a fost inceputul. Daca pe atunci se cereau firme si stampile, asta faceam …




Cel mai bun blog culinar in 2012

Castigator roblogfest 2012

Cel mai bun blog culinar in 2011

Castigator Roblogfest 2011

Marele Premiu la FBG 2012

Concurs de pronosticuri intre prieteni

Blogul meu a primit

  • 2,008,667 vizite din toata lumea
Map

Informatii din sport la minut!

gateste sanatos

Trece adresa de email daca vrei sa fii anuntat cand apare un post nou.

Alătură-te altor 3.205 urmăritori

categorii

Share this blog

Bookmark and Share
Megapedia Director
Ziarul

Respect

Powered by BannerFans.com
Retete culinare
Photobucket
Fara miere

Petitchef

Toate retetele sunt pe Petitchef

Horoscop online

Aprilie 2017
L M M M V S D
« Feb    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Vremea la Timisoara

Click for Timişoara, România Forecast
Copyright © 2007 Arta culinara Doina