Amintiri

Scris de Nicuvar

Mai tineti minte cum v-ati cunoscut sotul, sotia, prietenul, prietena? Eu da, parca ar fi fost ieri.

S-a intamplat in 1976, cand ne-am cumparat prima masina. Nici mama mea nici eu nu aveam inca permis de conducere, eram inca la scoala de soferi (tatal meu a murit in 1972, cand aveam 17 ani). Ca sa luam masina de la IDMS am rugat un fost prieten al tatalui meu sa vina cu noi sa ne conduca masina pana in fata blocului. Dar in prima zi nu am ajuns la rand (asa era pe atunci, ajungeai mai greu sa iti cumperi masina 🙂 ), la fel nici in a doua, a treia … Prietenul ne-a spus ca el nu mai poate veni chiar in fiecare zi, pentru ca s-a invoit deja prea mult de la serviciu, sa mergem noi sa o alegem si sa il sunam la fabrica unde lucra sa vina.

Culmea, chiar in ziua cand am ales masina, cand sa il sunam am aflat ca este intr-o mare sedinta cu directorii, sedinta care dureaza mai mult. Ce sa facem? Pe cine sa rugam sa ne conduca masina pana acasa? Ne-am amintit de un fost coleg al tatalui meu din armata, maior pilot la aviatie. L-am sunat, am avut norocul sa fie liber si a venit, dar nu singur ci insotit de seful lui, un colonel de aviatie, tot pilot. Colonelul a venit pentru ca sa ii conduca masina prietenului nostru pana acasa la noi. Pe drum maiorul ne-a spus ca are colonelul o fata faina si daca nu as vrea sa ne faca cunostinta? Mai mult in gluma am raspuns ca sunt de acord si cu asta gata. Am ajuns acasa, ne-am luat la revedere si nu am mai stiut nimic de colonel sau de fiica lui. De unde sa ma gandesc ce avea sa se intample?

Intre timp am terminat scoala de soferi, am dat examenul si am luat permisul de conducere. Pe atunci permisul se elibera intr-un cadru festiv, pentru toata seria de la scoala de soferi, intr-o sala mare de la militie, ni se prezentau filme, se tineau discursuri … Si a venit marea zi de 18 noiembrie cand am mers sa imi ridic permisul. In timp ce eram in sala (care era intesata de lume) si asteptam sa semnez pentru permis am vazut-o pe mama mea in usa ca imi face ceva semne. Nu prea am inteles despre ce e vorba, dar prin semne i-am dat de inteles ca ne intalnim acasa.

S-a terminat festivitatea, am luat permisul si am ajuns acasa, masina nu era in fata blocului, in casa nu era nimeni. Dar in cuier erau doua mantale de ofiter de aviatie. Ce s-a intamplat, de fapt: cand am plecat dupa permis, mama mea i-a invitat pe cei doi ofiteri sa sarbatorim evenimentul cu luarea permisului si sa le mai multumim inca o data pentru ca ne-au ajutat. Au venit, au discutat ce au discutat si au hotarat sa mearga dupa Doina, viitoarea sotie, pentru a ne face cunostinta. Ea nu prea a vrut sa vina, pentru ca era in ultimul an la arhitectura,  avea de predat un proiect peste cateva zile si avea foarte mult de lucru. Singurul lucru cu care au convins-o a fost ca vor merge undeva unde se danseaza. Stia socrul meu ca ii place foarte mult dansul, Doina terminand cu nota maxima scoala de dans modern.

Si asa au ajuns la noi. Ne-au facut cunostinta, Doina, Nicu, eu am scos permisul ca sa ma laud cu el, dar nu am fost in stare cateva minute sa scot niciun cuvant. Am ramas mut, m-am blocat, m-am pierdut. O fata atat de frumoasa si de simpatica nu am mai vazut niciodata. Ea, mai dezinvolta, s-a uitat in carnetul meu de conducere, m-a felicitat, toata lumea vorbea de toate, numai eu nimic. Intr-un tarziu, m-am deblocat si, cand a venit mama cu cafeaua, am scos si eu primele cuvinte, un banc. Cum trebuie sa fie cafeaua: neagra ca smoala, fierbinte ca iadul si dulce ca iubirea.

Dupa ce si-a dat seama fata ca nu sunt mut, am stat de vorba, am povestit una, alta, norocul meu a fost ca tocmai se apropia ziua mea de nastere peste 10 zile, am invitat-o la party, ea a acceptat si in afara de ziua urmatoare, cand nu ne-am intalnit, ne-am vazut in fiecare zi pana la peripetia cu cerutul de nevasta. Dar asta e alta poveste, la fel de frumoasa, daca nu si mai si … 🙂

Aceste adorabile pisici – IV

Alte ganduri de-ale pisicilor.

CALCUL PROBABILISTIC: Sansa ca o pisica sa faca ceea ce-i cere stapanul ei este egala cu zero.

Nu veniti in fuga atunci cand va cheama fiinta – urmati acest protocol strict: Dati de inteles ca ati auzit chemarea ignorand-o complet. Continuati fara graba activitatea precedenta. Trageti un pui de somn. Desigur – toate cele de mai sus vor fi ignorate complet la auzul cuvantului „masa„. (Felix, filozoful)

Fa-ti culcusul oriunde vei gasi un fraier dispus sa-ti faca toate poftele cu dragoste si devotament. Daca esti norocos iti vei face chiar mai multe asemenea locuri. (Din intelepciunea zeitei-pisici Bastet, n. 998 i.Ch)

Pisica are auz selectiv. Pisica poate auzi un soarece chitaind la o mila distanta, asta ignorand zgomotul facut de fiinta care o cheama de la doar doi metri.

Karma zilnica a pisicilor Kalmer:

00:00-07:00 Somn la pat

07:00-07:10 Micul dejun

07:10-12:00 Un „respiro” matinal pe cuptor

12:00-12:10 Masa de pranz

12:10-15:00 Contemplatie pasnica

15:00-15:01 Exercitii fizice (optional)

15:01-18:00 Meditatie intr-un loc insorit

18:00-18:15 Cina

18:15-00:00 Reflectii de seara intr-un dulap

Aceste adorabile pisici – III

Nu am mai postat nimic despre pisici pentru ca acum o luna un tembel care crede ca strada noastra e o pista de Formula 1, circuland cu o masina de raliu, mi-a omorat motanul negru. Cel mai simpatic, iubitor si dragastos motan pe care l-am avut vreodata.

Acum am doi pisoi. Seamana cu pisicile din reclama Whiskas. Sunt „vargati” ca si noi, cei din familia Varga.

Tripla semnificatie a zilei de 10 Mai

Tripla semnificatie a zilei de 10 mai vine de la cele trei mari evenimente din istoria poporului roman care s-au intamplat in aceasta zi:

• 10 Mai 1866 – sosirea in Bucuresti a printului Carol;
• 10 Mai 1877 – proclamarea Independentei de Stat a Romaniei;
• 10 Mai 1881 – declararea Regatului Romaniei si acordarea titlului de Rege al tuturor romanilor domnitorului Carol I.

Fara a trece cu vederea importanaa zilei de 1 Decembrie (Ziua Marii Uniri) cred ca 10 Mai, conform traditiei si importantei, ar trebui sa fie si astazi Ziua Nationala a Romaniei.

Interzisa de comunisti ziua de 10 Mai ilustreaza cel mai bine incercarea la care a fost supus poporul roman prin tentativele de stergere a traditiilor romanesti, de desfigurare si rastalmacire a sensurilor acestora. Motivul principal pentru aceasta situatie este faptul ca ziua de 10 Mai este indisolubil legata de institutia monarhica – probabil cea mai atacata si hulita institutie romaneasca, din cauza simbolului de lupta impotriva comunismului pe care aceasta il reprezinta.

Esafodajul de minciuni cladit in jurul acestei zile, din pacate, nu a disparut nici azi cand romanii, in marea lor majoritate, nu au aflat semnificaţia zilei de 10 Mai. Sarbatorim cu mare fast Ziua Europei, Halloween, Valentine’s Day, dar adevarata sarbatoare a poporului roman este trecuta in continuare cu vederea, Ziua Independentei de Stat a Romaniei fiind sarbatorita fals pe 9 mai (daca eventual isi mai aminteste cineva de ea), data la care a fost mutata de comunisti dupa 1947 doar pentru a nu mai exista legatura cu Monarhia.

Aventura noastra in afaceri – ultimul episod

Scris de Nicuvar

PROBLEME … CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
Asa cum am mai spus, eu am tinut si contabilitatea si pot sa ma mandresc ca am tinut-o bine. Am avut controale de la finante in 1993, 1994 si in 1995 – doua, si totul a fost foarte bine. In primul rand, avand activitate de productie, am beneficiat de scutire la impozitul pe profit timp de 5 ani. Apoi am facut investitii masive si cheltuielile de amortizare erau mari, iar ultima miscare, in 1995, am majorat capitalul social de la 100.000 la 125.000.000 lei, tocmai pentru a constitui fondul de rezerva de 20%. Si astfel, din 1996 desi activitatea era la fel de profitabila ca si inainte, in contabilitate lucram in pierdere.
Si a venit toamna lui 1997 cand am mai avut un control. Combinat, de la finante si de la garda financiara. Cei de la garda au plecat imediat, totul era OK. Doamnele de la finante au stat mai mult, au tot mosmondit ele pe acolo si la sfarsit au venit cu bomba: ca de fapt noi nu am avut activitate de productie, ci de prestari servicii, ceea ce insemna scutire la impozit pe profit pe un an, nu pe 5 ani si au calculat diferente la impozit din 1992 pana in 1997, cu majorari si penalizari care au ajuns de peste doua ori mai mari. Din calculele lor impozitul pe profit cu majorari cu tot a ajuns la 125 %. Deci noi in toata aceasta perioada am muncit degeaba, trebuia sa dam tot statului si sa mai venim si cu ceva bani de acasa. Degeaba le-am aratat ca in toate procesele verbale scrie ca avem productie, ele si sefii lor nu si nu, noi nu vrut sa semnam, apoi am semnat cu obiectiuni si asa am inceput lungul drum al contestarii procesului verbal. Legislatia privind societatile comerciale o stiam, dar in contencios-administrativ, civil, procedura civila nu stiam nimic. Dar am invatat ceea ce aveam nevoie suficient de repede.
In primul rand am respectat cu sfintenie termenele de depunere a obiectiunilor, contestatiei si a plangerii. Apoi fiecare afirmatie era insotita de articolul de lege. In schimb, finantele mi-au respins contestatia cu argumente de felul:
“Activitatea societatii nu este de productie pentru ca:
1. Produsele sunt de complexitate redusa.
2. Fluxul de productie este nesemnificativ.
3. Utilajele folosite in fluxul de productie sunt nereprezentative.
Din aceste motive, se respinge contestatia.”
A urmat plangerea la minister. Pentru ca eu am respectat procedura, acelasi lucru il asteptam si din partea ministerului, care trebuia sa imi raspunda in 60 de zile. Dupa ce au trecut 90 de zile, m-am suparat, am conceput un mail in care am prezentat pe scurt situatia si l-am trimis peste tot, la presedintie, la ministere, la posturi de radio si televiziune, la ziare, la organizatii, peste tot. Surpriza a venit din partea lui Mihai Tatulici, pe vremea aceea la PRO TV, care m-a sunat si m-a invitat sa particip la emisiunea “Audienta nationala”, in direct cu premierul de atunci, Victor Ciorbea. Am intrat in direct, am spus ce am avut de spus – ca eu vreau doar sa imi raspunda ministerul ca sa pot merge mai departe in instanta, iar primele cuvinte ale lui Ciorbea au fost: “Nu trebuie sa ii dau indicatii de ordin juridic domnului inginer, pentru ca este extrem de bine pregatit” (pai da, nevoia te invata) si nu numai ca mi-a dat dreptate, dar a si afirmat ca cei vinovati vor fi sanctionati. Nu a mai apucat sa sanctioneze pe nimeni, pentru ca dupa o saptamana a demisionat.
Totusi, in urma interventiei televizate, mi-a raspuns destul de repede ministerul, dar a facut o miscare “interesanta”: ne-a anulat pe baza prescriptiei cea mai mare parte din suma datorata, dar au mai ramas 2,5 milioane plus majorari pentru ca  totusi nu avem activitate de productie deoarece nu avem hala industriala, personal specializat angajat, pod rulant !!! Dar nu am renuntat si am mers mai departe.
De aici incolo a fost simplu. Asa cum am mai spus, aveam multi prieteni avocati si am mers la ei sa ma reprezinte la Curtea de Apel. Au fost foarte simpatici si mi-au spus ca nu au cum sa ma ajute ei cand insusi premierul a spus ca sunt foarte bine pregatit. M-au asigurat ca nu voi avea probleme. Asa a si fost, am solicitat si o expertiza tehnica si am castigat, cu cheltuieli de judecata.
Finantele au depus recurs si asa am ajuns si la Curtea Suprema. M-am dus si acolo iar cand s-a citit apelul si am spus “Prezent”, surpriza tuturor a fost atat de mare, nu numai pentru ca m-am prezentat, cat mai ales pentru suma in cauza. Toate lumea se judeca pe miliarde, eu m-am prezentat pentru doua milioane si jumatate. Presedintele completului a fost intr-o buna dispozitie si efectiv am stat la taclale, m-a intrebat cum am facut stampilele, felicitarile, videoclipurile si gata … Am primit Decizia: se respinge recursul finantelor ! Definitiva si irevocabila. Arhitecta si inginerul au castigat razboiul cu finantele.
Totusi, dupa atata bataie de joc, ne-am saturat si am ajuns la concluzia ca putem sa facem acelasi lucru ca si asociatie familiala, nu neaparat ca SRL (pentru ca nu aveam angajati), iar contabilitatea este mult mai simpla. Si in 2001 am cesionat societatea unui tanar avocat dornic de afirmare care a fost atras in primul rand de biroul elegant amplasat foarte aproape de Tribunal.
In perioada 2004-2007, din cauza unor probleme serioase de sanatate pe care le-am avut eu, am facut o pauza. Acum ne-am reluat activitatea ca asociatie familiala, avem clientii nostri care stiu unde sa vina … unde gasesc calitate si promptitudine.

Aventura continua. 🙂