Posts Tagged ‘Amintiri



31
dec.
09

La sfarsit de an 2009, La Multi Ani 2010!

A mai trecut un an. Daca fac bilantul acum, cand se termina 2009, pot spune ca a fost un an bun. Chiar foarte bun. De departe, evenimentul cel mai important in acest a fost nunta. Andreea si Andrei au spus DA in 4 septembrie, iar nunta au facut-o in 5 septembrie. A fost o nunta de vis.
Daca doriti sa revedeti (sau sa vedeti pentru prima data), am facut un mic montaj:

Nunta in rezumat

Cu sanatatea nu am avut probleme niciunul, acum la sfarsit am racit putin, dar aproape ne-a trecut, asa ca vom fi sanatosi de Revelion. 🙂

Recolta a fost destul de bogata si anul acesta, Doina a umplut camara cu de toate, am facut si tuica pentru nunta copiilor, ne-a mai ramas si noua si inca mai avem doua butoaie care asteapta. Deci un an bun. 🙂

In ceea ce priveste sportul (stiti ca sunt pasionat de sport) a fost un an bunicel. Poli Timisoara a terminat campionatul trecut pe locul 2 – cea mai buna clasare din istoria clubului – si a participat in cupele europene. Nu s-a prezentat prea bine in Europa League, dar nici Dinamo, Steaua sau CFR Cluj nu au facut-o. Norocul nostru cu Unirea Urziceni, care a fost foarte aproape de a se califica in faza eliminatorie din Champions League. Va continua drumul in Europa League, unde va intalni pe Liverpool.

Despre politica, nu stiu ce sa spun. Nu a iesit cum ne-ar fi placut noua. Am incercat sa votam si noi in 13 secunde si nu am reusit. 🙂

Se poate vota in 13 secunde?

In schimb, pentru blog, a fost un an extraordinar. Sa vedeti de ce:
Eu am blogul din 2007, i-am spus Ganduri de noapte si scriam din cand in cand despre sport, politica, amintiri … Aveam cateva comentarii uneori si un numar decent de vizitatori (asa credeam eu pe atunci 🙂 ). Recordul meu de vizite intr-o zi era de 97 si eram foarte mandru de el. Asta pana in 12 mai 2009, cand am postat prima reteta a Doinei:

Tarta cu fructe rapida

Si atunci s-a intamplat minunea. A crescut numarul vizitatorilor, am mai postat retete, depaseam record dupa record, in mai am depasit recordul de vizite intr-o zi si intr-o luna, in iunie si iulie la fel. Astfel blogul a devenit preponderent culinar, i-am schimbat numele in Arta culinara Doina si bine am facut. Daca in era mea recordul de vizite intr-o zi a fost 97, in era culinara recordul a devenit 1377, stabilit ieri !!! Lumea este interesata de retete.

Un alt moment important pentru blog a fost in noiembrie, cand am participat la Festivalul Blogurilor Gustoase.

Ne-am inscris noi la festival si am obtinut locul 3 in clasamentul general. A fost foarte bine pentru un blog care a devenit culinar doar de cateva luni.

Locul 3 la Festivalul blogurilor gustoase

Cu ocazia festivalului, traficul a crescut foarte mult, tot mai multi au vrut sa vada retetele Doinei si, de ce nu, sa o voteze la festival. In noiembrie am depasit cu mult recordul de vizite intr-o luna, am trecut de 16.000 vizitatori. Am crezut ca va trece mult timp pana cand va fi depasit recordul, dar m-am inselat. In decembrie am trecut de 17.000 si inca nu s-a terminat luna. Si astazi este o zi buna, lumea inca mai cauta retete de sarbatori.
Ideea de a transforma blogul intr-unul culinar a fost excelenta. Bineinteles ca nu ar fi avut atat succes daca Doina nu ar fi fost o artista in bucatarie. Dar ea a fost asa tot timpul, de cand o cunosc. Si o cunosc de 33 de ani. Fiecare fel de mancare este nu numai gustos, dar si aspectuos. Andrei, cand era mic, mereu intreba daca are voie sa manance, parca ii era mila sa strice frumusete de mancare. Credea ca este numai pentru musafiri. Dar musafirii eram noi. 🙂 Asa mancam in fiecare zi.

Anul 2009 a fost un an bun. Sper ca 2010 sa fie cel putin la fel de bun, daca nu si mai bun.

La Multi Ani 2010.

03
oct.
07

Nunta de 30 de ani

Scris de Nicuvar

Cam toata lumea stie de nunta de argint (cand se aniverseaza 25 de ani de la casatorie) sau nunta de aur (la 50 de ani). Eu aniversez in aceste zile 30 de ani de la casatorie si am fost curios daca nu are si ea un nume. Am cautat si am gasit: nunta de perle. Asta m-a pus in incurcatura … Unde sa gasesc acum un cadou cu perle? Dar m-oi descurca, pana la urma.

Aniversarea casatoriei noastre a trecut, deobicei, cam neobservata fiind doar cu o zi inainte de ziua de nastere a sotiei si toti cunoscutii o felicitau doar pe ea. Dar a fost mai bine, pentru ca am pastrat aceasta zi numai pentru noi. Nu am uitat niciodata de ziua noastra si am sarbatorit-o cum se cuvine. Si anul acesta va fi la fel. Ne-am pregatit pana la ultimul amanunt. In 4 octombrie vom uita de toate grijile si problemele, de politica, motiuni si scandaluri, facturi si taxe si vom sarbatori cei 30 de ani de dragoste, bucurii si impliniri.

Si sper sa o tinem tot asa cel putin pana la nunta de aur, sanatosi sa fim, caci restul vine de la sine. Ca bonus (poate mai intereseaza pe cineva) iata denumirile aniversarilor pentru fiecare an de casatorie:

1 an – nunta de nylon
2 ani – nunta de cires
3 ani – nunta de lana
4 ani – nunta de mac
5 ani – nunta de faianta
6 ani – nunta de cositor
7 ani – nunta de zinc
8 ani – nunta de matase
9 ani – nunta de lacramioare
10 ani – nunta de poliamida
11 ani – nunta de cristal
12 ani – nunta de safir
13 ani – nunta de trandafir
14 ani – nunta de turcoaz
15 ani – nunta de bumbac
16 ani – nunta de piele
17 ani – nunta de branza
18 ani – nunta de carte
19 ani – nunta de cretona
20 de ani – nunta de portelan

21 de ani – nunta de opal
22 de ani – nunta de bronz
23 de ani – nunta de beril
24 de ani – nunta de satin
25 de ani – nunta de argint
26 de ani – nunta de jad
27 de ani – nunta de acaju
28 de ani – nunta de nichel
29 de ani – nunta de catifea
30 de ani – nunta de perle

31 de ani – nunta de marochin
32 de ani – nunta de cupru
33 de ani – nunta de porfir
34 de ani – nunta de ambra
35 de ani – nunta de coral
36 de ani – nunta de smarald
37 de ani – nunta de hartie
38 de ani – nunta de mercur
39 de ani – nunta de crep
40 de ani – nunta de rubin

41 de ani – nunta de fier
42 de ani – nunta de sidef
43 de ani – nunta de flanel
44 de ani – nunta de topaz
45 de ani – nunta de platina
46 de ani – nunta de lavanda
47 de ani – nunta de casmir
48 de ani – nunta de ametist
49 de ani – nunta de cedru
50 de ani – nunta de aur
60 de ani – nunta de diamant
70 de ani – nunta de argint aurit
75 de ani – nunta de alabastru
80 de ani – nunta de stejar

10
iun.
07

Amintiri IV – ultimul episod: Familia

Scris de Nicuvar

Cand am terminat facultatea, am ajuns la un moment de cumpana. Eu am terminat facultatea cu un an inaintea ei. Era problema cu repartitia. Pe vremea aceea, dupa ce terminai facultatea, urma repartitia, aveai un loc de munca asigurat, dar trebuia sa te prezinti la postul care ti se repartiza, functie de media cu care terminai facultatea.
De comun acord am stabilit sa aleg un loc de munca unde sa fac ceva ce-mi place, chiar daca nu e in Timisoara. Si asa am ajuns la Televiziune (la partea tehnica, nu la un studio TV, ci la distributie, difuzare prin radiorelee si statii de emisie TV), dar la Cluj. A fost o hotarare dificila, dar ne-am gandit si la viitor, pentru ca daca nu ai un loc de munca unde sa iti placa ceea ce faci, nu e bine deloc.
Si asa, la inceputul lui septembrie, m-am dus singur la Cluj, unde am invatat foarte multe, imi placea tot ce fac, am colindat tot Ardealul, dar eram departe de casa si de ce aveam mai drag.

Cat am avut serviciu la Cluj a fost cel mai greu. Ne era un dor teribil unul de altul. Vorbeam aproape zilnic la telefon, dar nu era de ajuns. In fiecare zi ne scriam si povesteam tot ce faceam. Acum poate par maruntisuri, dar umpleam fiecare multe pagini zilnic si asa ne mai alinam dorul. Partea buna a serviciului de la Cluj era ca, nefiind un serviciu cu program fix, de 8 ore, puteam sa strang zile libere. Fiind o activitate de intretinere si service a echipamentelor, eram mai tot timpul pe drumuri, ajungeam in varful muntelui unde erau statiile de telviziune sau releele de retransmisie si toate orele in plus, peste cele 8 ore normale, se contabilizau. Si asa strangeam cateva zile libere, cam odata la 2 saptamani si veneam acasa. Acele cateva zile erau cele mai frumoase, nu ne mai saturam unul de altul, ne pregateam sufleteste pentru alte 2 saptamani si tot asa timp de aproape doi ani.
Pentru ca Doina se pregatea de terminarea facultatii si nu stiam unde va fi repartizata, ne-am gandit sa facem un copil. Si asa s-a intamplat. Cand sa se apropie sorocul, eram tot mai nelinistit. In dimineata in care am aflat ca a mers la spital, nu mai aveam liniste. L-am rugat pe seful sa ma lase sa imi petrec noaptea la birou, pentru ca unde stateam nu aveam telefon. Si noaptea, la 2, primesc telefon de la mama care imi spune ca am un baietel dolofan, sanatos si frumos. Cine topaia si urla prin birou ca un nebun??? Nicu, un tata fericit. In acea dimineata am avut si o urgenta la Baia Mare, dar am rezolvat-o rapid si noaptea urmatoare eram in tren.

Dupa doua nopti nedormite, nebarbierit, murdar, obosit dar fericit am ajuns acasa, unde ma astepta toata familia. M-am dus direct la maternitate si Doina mi l-a aratat pe Andrei pe geam. (Pe atunci nu era voie sa intri in maternitate, nu stiu acum cum e). Apoi, dupa cateva zile, i-am adus acasa. Cred ca a fost cel mai greu drum pe care l-am facut la volan. Doar aveam in masina tot ce era mai pretios, sotia si copilul.
Intre timp, am uitat sa va spun, Doina a terminat facultatea si a fost repartizata la … Buzau, pentru ca in Timisoara sau Cluj nu erau posturi. Eram intr-adevar o familie de pomina. Amandoi timisoreni, eu cu serviciu la Cluj, ea cu serviciu la Buzau si copilul la Timisoara…

M-am intors la Cluj mai suparat ca niciodata. Acum dorul de cei dragi era si mai mare. Toata lumea imi cunostea povestea si incerca sa ma ajute, sa ma consoleze. Aproape in fiecare noapte ii visam pe amandoi.
Si intr-o zi un coleg m-a lasat masca. Ne cunosteam noi de ceva timp, dar nu foarte bine. El era sef de statie TV la Baia Mare, dar fiind angajat la DRTV Cluj (avand si o vechime mai mare decat mine) a primit o garsoniera in Cluj.
Mi-a propus, nici mai mult, nici mai putin, sa stau in garsoniera lui, fara nicio chirie, fara nicio obligatie, doar sa platesc intretinerea. Bineinteles ca am acceptat si peste putin timp eram toti trei impreuna.
Am devenit o adevarata familie. Nu aveam noi bani multi dar ne descurcam si, cel mai important, eram impreuna si eram fericiti. Nu mai aveam niciun interes sa mai umblu pe coclauri ca sa strang zile libere si, ca un facut, nici nu am avut parte de multe probleme, doar reviziile si lucrarile de rutina. Cineva, acolo sus, a avut grija de noi. Chiar si viata de zi cu zi, care devenea din ce in ce mai grea, nu ne-a descurajat. Acolo am invatat ce inseamna bonurile pentru oua, carne, zahar, ulei, Doina era la ora 6 dimineata prima la coada la Napolact sa cumpere laptic si se intorcea cat mai repede, pentru ca sa ajung si eu la serviciu pentru ora 7, dar eram doar noi si asta conta cel mai mult. Am prins si un Revelion la Cluj, cu ger si zapada mare. Dar Andrei crestea si invata sa umble…

„Fericirea” a durat cat a durat, pana intr-o zi cand imi spune prietenul de la Baia Mare ca a fost avansat si ca se intoarce in Cluj, peste aproximativ o luna, sa nu ma supar … dar ii trebuie garsoniera.
Dezastru. Parca s-a prabusit cerul peste noi.
Dar nu a fost sa fie asa. Dimpotriva. Cerul a avut grija de noi, pentru ca am fost cuminti si pentru ca ne iubeam. Parintii nostri au aflat ca la Timisoara s-a eliberat un post, si inca ce post, la Studioul TVR Timisoara, seful carului de televiziune. Una-doua m-am dus acasa, am dat proba de lucru si am obtinut postul. Si nu peste mult timp, dupa cateva peripetii cu conducerea de la Cluj, am obtinut transferul.
In sfarsit acasa, cu intreaga familie si cu un serviciu care sa imi placa. De aici incolo, totul a fost simplu. 🙂 Ne-am cumparat un apartament, Doina si-a gasit si ea un serviciu in Timisoara, apoi am inceput aventura in afaceri, Andrei a crescut, acum isi da licenta in calculatoare, are un serviciu bun si probabil in curand vom fi socri si, daca va fi bine, poate si bunici.

08
iun.
07

Amintiri III – Miss Costinesti

Scris de Nicuvar

In timpul studentiei Doina a participat la mai multe concursuri de miss, cu numele avut inainte de casatorie, Liliana Doina Gheorghe.

Primul a fost concursul Miss Centrul Universitar Timisoara … Practic nu a fost chiar un concurs, ci un fel de intalnire a studentelor de la diferite facultati care veneau cu prietenii sau parintii, s-a dansat, s-a discutat, iar la sfarsit juriul a stabilit ierarhia … Locul I si participarea in finala la Costinesti. De fapt o vacanta de doua saptamani pentru doua persoane.

Pentru ca nu erau foarte multe concurente, s-au organizat mai multe concursuri preliminarii unde putea participa orice studenta. Greseala lor a fost ca le-au organizat in zile diferite, noi am participat la toate patru si le-am castigat pe toate… 🙂

In seara de dinaintea marii finale nu a mai fost concurs preliminar. Am hotarat sa ne relaxam, ne-am plimbat pe malul marii si cand sa ne intoarcem spre casuta … auzim de la Disco1… ca mai trebuie perechi pentru concursul de dans. Fara sa stam prea mult pe ganduri, ne-am inscris (am avut numarul 9 de concurs). Cand ne-au vazut spectatorii, am auzit o rumoare… iarasi astia (deja ne cunostea intreaga statiune … ). Asa ca am castigat si la concursul de dans locul I … 🙂

In dimineata finalei (o zi foarte frumoasa, nu batea nici vantul) am mers pe plaja. Si am avut surpriza sa aflam ca marele concurs nu se va desfasura seara, ci la pranz, pe o scena amenajata in fata Obeliscului, in costume de baie. Organizatorii au anuntat participantele sa se inscrie la concurs, scriind pe un biletel din care centru universitar provin, plus castigatoarele concursurilor preliminare. Va dati seama cu cata placere am completat noi biletelul: Miss Timisoara, Miss Amfiteatru, Miss Dacia, Miss Disco1, Miss Disco2, Locul I la concursul de dans (ultimele la Costinesti).
Ne pregateam de concurs cand s-a apropiat de noi un tinerel care s-a recomandat Benone Neagoe de la Radio Tineret (acum este realizatorul emisiunii TV Pentru Patrie) si a rugat-o pe Doina sa ii acorde un interviu. Deja a devenit vedeta si nici nu incepuse concursul.
In sfarsit, a inceput concursul, au fost 12 concurente. Inca de la primele probe s-au detasat doua concurente, sotia mea si o studenta din Cluj. Dupa proba de situatii neprevazute, am luat un mic avantaj de 2 puncte fata de clujeanca si totul urma sa se decida la ultima proba, cea artistica. Clujeanca a cantat „Oh my darling Clementine” si a primit 4 de 9 si un 8. A urmat Doina, care a recitat o poezie de Blaga, scurta si frumoasa. Toata plaja a izbucnit in aplauze si a luat 10 pe linie.

Victorie detasata, locul I, Miss Costinesti. A urmat alaiul lui Neptun, felicitari, poze pentru Scanteia Tineretului… abia dupa vreo doua ore ne-am reintalnit.
Si astfel a intervenit o noua problema, a trebuit sa mai ramanem inca o saptamana la Costinesti
, ca bonus. 😀 A fost frumos.

07
iun.
07

Amintiri II – cerere in casatorie

Scris de Nicuvar

Dupa ce ne-am cunoscut, ne-am vazut aproape in fiecare zi. Mergeam la filme, la teatru, la diferite spectacole, chiar si la meciuri. Deja ne intelegeam din priviri, aproape telepatic, aveam aceleasi idei, nu ne contraziceam – intr-un cuvant, ne intelegeam de minune.

Interesant, niciodata nu am vorbit despre planuri de casatorie. Cand discutam despre viitor, mereu ne vedeam impreuna: vom face asa, vom avea astea, vom merge acolo… Si asa au trecut zilele una dupa alta si am ajuns in august. Atunci soacra a hotarat sa plece la mare impreuna cu Doina si sora ei mai mica, oprindu-se inainte cateva zile la Buzau, unde erau bunicii. Am mers cu ele la gara – era intr-o joi – despartirea a fost foarte grea, cu lacrimi multe, a venit ora plecarii si gata. Am pierdut-o pe Doina. Ma gandeam cu groaza la cele doua saptamani in care nu am s-o vad.

Joi a trecut cumva, vineri a trecut foarte greu si sambata nu am mai rezistat. Intai am stat de vorba cu mama, i-am spus ca nu pot trai fara Doina si ca vreau sa ma casatoresc. Mama a fost de acord si ne-am dus la socrul meu, care a ramas la Timisoara, sa incepem negocierile 🙂 . Am mers la el sambata dupa masa. De cum am deschis discutia, ne-a si spus ca el nu are cum sa hotarasca singur, nici nu a intrebat-o pe Doina (poate ea nu vrea), nici nu stie daca si soacra-mea este de acord… Ce mai, m-a lasat la inceput cu buzele umflate. Si atunci a venit bomba:

– Hai sa mergem sa le intrebam si pe ele, spune socrul meu.

– Unde ???

– La Buzau, cum unde. Daca plecam acum ajungem acolo maine dimineata. 🙂

Atat mi-a trebuit. Ne-am urcat toti trei in masina, am facut un termos de cafea, am luat ceva de mancare si am condus cu randul pana la Buzau, unde am ajuns la 6 dimineata. Bineinteles ca i-am trezit pe toti, surpriza a fost atat de mare pentru ei (Doina, soacra, strabunica, bunicii, unchii – ultimii abia atunci m-au cunoscut) ca in primele minute nu au fost in stare sa scoata nicio vorba. Si acolo, de fata cu toti, am cerut-o pe Doina de sotie. Un amanunt simpatic, strabunica a luat-o deoparte pe Doina si i-a spus: ia-l maica pe asta ca-i domnos ! 🙂

Dupa cererea in casatorie a urmat o plimbare romantica in Crang (parcul cel mai mare din oras) si o plimbare cu barca pe lac. Dupa-masa am plecat spre casa, de aceasta data toti patru (si cu Doina) si am ajuns la Timisoara. Cat timp soacra mea si cu sora mica au fost la mare, noi am mers la munte, in Apuseni, chiar la Avram Iancu, unde avem ceva rude si ne-am simtit foarte bine.

Dupa ce ne-am intors, au urmat pregatirile de nunta, sala, muzica, acte, catedrala si in 8 octombrie am facut o nunta minunata la Casa Armatei din Timisoara.

Cand ne-am casatorit, eram amandoi studenti. Eu aveam 22 de ani, ea 21, dar asa am simtit noi si a fost foarte bine. Parintii au fost un pic ingrijorati, au crezut ca vom neglija facultatea. Dar le-am explicat ca este mult mai bine asa, sa fim casatoriti, pentru ca nu mai pierdem vremea cu intalnirile. 🙂
Invatam impreuna, ne ascultam unul pe altul si am ajuns sa stim fiecare si materiile celuilalt. Trebuie sa recunosc, mai mult am castigat eu, am invatat multe despre manastirile, bisericile si catedralele din tara si strainatate, despre istoria artei, stiluri arhitectonice, etc. In schimb Doina a invatat despre dispozitive si circuite electronice, microunde si tehnici de televiziune, care nu stiu ei cat i-au folosit. Asa, pentru cultura generala. Si astfel am terminat eu ultimii 2 ani de facultate cu media 10, iar Doina a fost sefa de promotie la arhitectura.

Cam asta a fost. 😀

31
mai
07

Amintiri

Scris de Nicuvar

Mai tineti minte cum v-ati cunoscut sotul, sotia, prietenul, prietena? Eu da, parca ar fi fost ieri.

S-a intamplat in 1976, cand ne-am cumparat prima masina. Nici mama mea nici eu nu aveam inca permis de conducere, eram inca la scoala de soferi (tatal meu a murit in 1972, cand aveam 17 ani). Ca sa luam masina de la IDMS am rugat un fost prieten al tatalui meu sa vina cu noi sa ne conduca masina pana in fata blocului. Dar in prima zi nu am ajuns la rand (asa era pe atunci, ajungeai mai greu sa iti cumperi masina 🙂 ), la fel nici in a doua, a treia … Prietenul ne-a spus ca el nu mai poate veni chiar in fiecare zi, pentru ca s-a invoit deja prea mult de la serviciu, sa mergem noi sa o alegem si sa il sunam la fabrica unde lucra sa vina.

Culmea, chiar in ziua cand am ales masina, cand sa il sunam am aflat ca este intr-o mare sedinta cu directorii, sedinta care dureaza mai mult. Ce sa facem? Pe cine sa rugam sa ne conduca masina pana acasa? Ne-am amintit de un fost coleg al tatalui meu din armata, maior pilot la aviatie. L-am sunat, am avut norocul sa fie liber si a venit, dar nu singur ci insotit de seful lui, un colonel de aviatie, tot pilot. Colonelul a venit pentru ca sa ii conduca masina prietenului nostru pana acasa la noi. Pe drum maiorul ne-a spus ca are colonelul o fata faina si daca nu as vrea sa ne faca cunostinta? Mai mult in gluma am raspuns ca sunt de acord si cu asta gata. Am ajuns acasa, ne-am luat la revedere si nu am mai stiut nimic de colonel sau de fiica lui. De unde sa ma gandesc ce avea sa se intample?

Intre timp am terminat scoala de soferi, am dat examenul si am luat permisul de conducere. Pe atunci permisul se elibera intr-un cadru festiv, pentru toata seria de la scoala de soferi, intr-o sala mare de la militie, ni se prezentau filme, se tineau discursuri … Si a venit marea zi de 18 noiembrie cand am mers sa imi ridic permisul. In timp ce eram in sala (care era intesata de lume) si asteptam sa semnez pentru permis am vazut-o pe mama mea in usa ca imi face ceva semne. Nu prea am inteles despre ce e vorba, dar prin semne i-am dat de inteles ca ne intalnim acasa.

S-a terminat festivitatea, am luat permisul si am ajuns acasa, masina nu era in fata blocului, in casa nu era nimeni. Dar in cuier erau doua mantale de ofiter de aviatie. Ce s-a intamplat, de fapt: cand am plecat dupa permis, mama mea i-a invitat pe cei doi ofiteri sa sarbatorim evenimentul cu luarea permisului si sa le mai multumim inca o data pentru ca ne-au ajutat. Au venit, au discutat ce au discutat si au hotarat sa mearga dupa Doina, viitoarea sotie, pentru a ne face cunostinta. Ea nu prea a vrut sa vina, pentru ca era in ultimul an la arhitectura,  avea de predat un proiect peste cateva zile si avea foarte mult de lucru. Singurul lucru cu care au convins-o a fost ca vor merge undeva unde se danseaza. Stia socrul meu ca ii place foarte mult dansul, Doina terminand cu nota maxima scoala de dans modern.

Si asa au ajuns la noi. Ne-au facut cunostinta, Doina, Nicu, eu am scos permisul ca sa ma laud cu el, dar nu am fost in stare cateva minute sa scot niciun cuvant. Am ramas mut, m-am blocat, m-am pierdut. O fata atat de frumoasa si de simpatica nu am mai vazut niciodata. Ea, mai dezinvolta, s-a uitat in carnetul meu de conducere, m-a felicitat, toata lumea vorbea de toate, numai eu nimic. Intr-un tarziu, m-am deblocat si, cand a venit mama cu cafeaua, am scos si eu primele cuvinte, un banc. Cum trebuie sa fie cafeaua: neagra ca smoala, fierbinte ca iadul si dulce ca iubirea.

Dupa ce si-a dat seama fata ca nu sunt mut, am stat de vorba, am povestit una, alta, norocul meu a fost ca tocmai se apropia ziua mea de nastere peste 10 zile, am invitat-o la party, ea a acceptat si in afara de ziua urmatoare, cand nu ne-am intalnit, ne-am vazut in fiecare zi pana la peripetia cu cerutul de nevasta. Dar asta e alta poveste, la fel de frumoasa, daca nu si mai si … 🙂




Cel mai bun blog culinar in 2012

Castigator roblogfest 2012

Cel mai bun blog culinar in 2011

Castigator Roblogfest 2011

Marele Premiu la FBG 2012

Concurs de pronosticuri intre prieteni

Blogul meu a primit

  • 2.245.002 vizite din toata lumea
Map

Informatii din sport la minut!

gateste sanatos

Trece adresa de email daca vrei sa fii anuntat cand apare un post nou.

Alătură-te altor 3.349 de urmăritori

categorii

Share this blog

Bookmark and Share
Megapedia Director
Ziarul

Respect

Powered by BannerFans.com
Retete culinare
Photobucket
Fara miere

Petitchef

Toate retetele sunt pe Petitchef

Horoscop online

mai 2019
L M M J V S D
« nov.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Vremea la Timisoara

Click for Timişoara, România Forecast
Copyright © 2007 Arta culinara Doina