28
Apr
07

Aventura noastra in afaceri

Scris de Nicuvar

Azi am chef de povestit. In cateva episoade, aventura noastra in afaceri.

PROLOG
Si inainte de ’89, cand lucram la stat, nu ne bazam numai pe salariu. Dupa ce s-au desfiintat studiourile teritoriale de televiziune, am ajuns sa lucrez in cercetare, iar Doina, sotia mea, era designer la o intreprindere. Si salariile erau cum erau. Mereu faceam ceva in timpul liber ca sa mai scoatem bani. Fiecare ce stia.
Doina, cand nu avea ce face, picta felicitari de sarbatori, facea martisoare, croia si cosea rochite, desena planse (material didactic) pentru studentii de la medicina, picta tablouri, de Craciun faceam bomboane de pom (saloane) dupa o reteta proprie, cu greu faceam fata comenzilor – cel mai mult ne lua sa le invelim in staniol, si altele.
Eu stiam sa dactilografiez, mereu imi luam lucrari de diploma, cursuri, traduceri din si in engleza sau italiana, proiectam si construiam antene, amplificatoare de antena, apoi a venit moda antenelor colective.
Pe scurt, in fiecare luna mai strangeam inca vreo trei-patru salarii, deci pot spune ca am dus-o destul de bine. Si asta ne-a folosit mult dupa ’90. Eram pregatiti pentru marea aventura.

INCEPUTUL
Sa fiu sincer, nu ne-am fi gandit in 1990 sa ne facem „mici intreprinzatori”. A fost o perioada destul de tulbure pe atunci, nimeni nu mai lucra nimic la stat, toata lumea umbla doar dupa mici afaceri, apareau buticuri peste buticuri… Noi tot cu felicitarile si in 1990.
Numai ca au aparut problemele. La intreprinderea unde lucra Doina au hotarat muncitorii ca nu mai au nevoie de designeri si alt personal TESA, ca ei pot sa faca produsele si fara sa le spuna cineva cum. Si spre sfarsitul lui ’90 Doina a devenit somera, cu acte in regula.
La mine, in cercetare, nu mai erau bani, nimeni nu mai era interesat de cercetare si solutia aleasa de conducere a fost sa ne mai tina la lucru, pana se limpezesc apele, dar cu jumatate de salar. Si asa, pentru cateva luni, am plecat din cercetare si m-am angajat ca sef de magazin.
Cea mai mare realizare in aceasta perioada: am cumparat un calculator si o imprimanta. Calculatorul era un 286, la 16 MHz, RAM de 64k si hardul de 40 M, iar imprimanta era una cu ace, marca Citizen. Primele noastre mijloace fixe, cu ele am pornit la drum. Am infiintat un SRL cu un nume frumos – ARTTEC (adica arta si tehnica de calcul) cu un obiect de activitate simplu: lucrari de grafica, publicitate, productie de televiziune si lucrari de dactilografiere. Exact ce faceam noi si inainte.
Asa am inceput. Cand sa facem actele pentru societate, am apelat la un avocat. I-am spus cam ce vrem, ea ne-a scris statutul si contractul, dar ne-a spus ca e problema cu redactarea, pentru ca dactilografa este foarte ocupata… Atunci i-am spus ca redactam noi actele. Am introdus totul in calculator si am listat la imprimanta, si totul a fost frumos, titlurile cu bold, cu caractere mai mari si foarte rapid. Cand a vazut avocata, bineinteles ca i-a placut, m-a intrebat daca nu pot sa ii fac si ei actele pentru societati si acestea au fost primele comenzi ale firmei: redactari de acte pentru societati comerciale. Si acum era deja mult mai simplu, pentru ca aveam totul introdus si doar schimbam cateva date. Cand au vazut colegii ce acte frumoase are avocata mea, bineinteles ca au vrut si ei si astfel, in cateva saptamani, aproape jumatate din barou redacta actele la firma noastra.
A mai fost si altceva. Cand am vrut sa ne comandam stampila pentru societate, era un adevarat balamuc, se statea la coada la singura firma din Timisoara si cateva luni. Si erau si urate. Atunci ne-a venit ideea sa ne facem noi stampila. Am combinat ce stiam eu de la cablajele imprimate, am corodat matrita intr-o placa de zinc, dupa desenul facut de Doina, cu un fel de presa pe care am pus-o pe aragaz ca sa incalzim cauciucul si sa-i dam forma dorita, dupa mai multe incercari cu diferite materiale, am reusit. Am facut stampila. Iar cauciucul cel mai bun era cel din mingi.
Am povestit unuia si altuia, si am primit comenzi si pentru stampile. Atunci am mers la tipografie, am facut un contract de colaborare pentru corodarea matritelor, pentru ca noua ne lua foarte mult timp corodarea artizanal, am comandat doua prese mai mari, la altul am comandat manere de diferite dimensiuni si am pus in geamul biroului si am dat si la ziar: stampile in 3 zile !!! Si veneau fratii la noi pe rupte.
Programul unei zile era cam asa: primeam comenzile pentru stampile si statute la birou (un prieten avea un locsor aproape de tribunal si ne-a primit si pe noi acolo). Seara Doina desena pe calc, cu tus negru, stampilele, eu redactam si listam actele. A doua zi dimineata, lasam desenele la tipografie, apoi mergeam la birou sa predam si sa preluam comenzi. In drum spre casa, ne opream la tipografie si preluam matritele, ajungeam acasa, faceam stampilele la aragaz si seara o luam de la capat.
Nu pare cine stie ce, dar aveam o medie de 40-50 de stampile pe zi, 5-10 statute si contracte si se strangea. Avocatii tot la noi faceau stampilele pentru firmele pe care le infiintau. Imi faceam si un fel de reclama: mergeam la tribunal in zilele cand se eliberau acte si puneam la eliberare acte societati un fluturas, unde scriam cam asa: „Ati infiintat o firma? Felicitari, aveti curaj si initiativa. Sa nu uitati insa ca la Registrul Comertului aveti nevoie de sigla, pentru a incepe activitatea va trebuie si stampila, poate doriti si carti de vizita, pliante, fluturasi. Noi suntem doar la doi pasi de aici …”
Plus ca mai faceam intre timp si carti de vizita, foi cu antet, fluturasi de reclama, pliante, sigle pentru Registrul Comertului, firme luminoase, inscriptionari pe masini cu folie autoadeziva si altele.
Cam asa a fost inceputul. Daca pe atunci se cereau firme si stampile, asta faceam …


2 Responses to “Aventura noastra in afaceri”


  1. 1 Andreea
    Mai 1, 2007 la 12:29

    Foarte frumos, Nicule! Omeni cu initiativa, ce sa mai! Si meritati felicitari, multe, multe felicitari… Imi place sa citesc ce scrii despre tine si despre familia ta, pentru ca are un efect foarte tonic. Dupa ce peste tot aud cat de rea e viata, cat de greu se traieste, etc, etc, e foarte placut sa citesc cum niste oameni obisnuiti au facut ceva extraordinar – au trait frumos si nu se plang. Toata lumea se plange, tu povestesti cat de frumos a fost. Bravo!

  2. 2 nicuvar
    Mai 1, 2007 la 12:56

    Multumesc. Ma bucur ca iti place. Mai am cateva episoade care sunt si mai interesante. Cat de curand.🙂


Comentarii

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Cel mai bun blog culinar in 2012

Castigator roblogfest 2012

Cel mai bun blog culinar in 2011

Castigator Roblogfest 2011

Marele Premiu la FBG 2012

Concurs de pronosticuri intre prieteni

Blogul meu a primit

  • 1,933,692 vizite din toata lumea
Map

Informatii din sport la minut!

gateste sanatos

Trece adresa de email daca vrei sa fii anuntat cand apare un post nou.

Alătură-te altor 3,199 de urmăritori

categorii

Share this blog

Bookmark and Share
Megapedia Director
Ziarul

Respect

Powered by BannerFans.com
Retete culinare
Photobucket
Fara miere

Petitchef

Toate retetele sunt pe Petitchef

Horoscop online

Aprilie 2007
L M M M V S D
    Mai »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Vremea la Timisoara

Click for Timişoara, România Forecast
Copyright © 2007 Arta culinara Doina

%d blogeri au apreciat asta: