Scris de Nicuvar
George Emil Palade (n. 19 noiembrie 1912, Iaşi, d. 8 octombrie 2008) a fost un medic şi om de ştiinţă american de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi medicină în anul 1974.
S-a născut la Iaşi în 1912. În 1940 obţine titlul de Doctor în Medicină cu o teză referitoare la probleme de structură histologică.
În 1946 pleacă cu soţia sa în S.U.A. Acolo l-a întâlnit pe Albert Claude, omul de ştiinţă care i-a devenit mentor. Împreună au combinat metodele de fracţionare a celulei cu microscopie electronică, producând componenţi celulari care erau omogeni morfologic. Analiza biochimică a fracţiunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv rolul acestor organule subcelulare ca un component major producător de energie. Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicaţia mecanismului celular al producţiei de proteine. El a pus în evidenţă particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau “corpusculii lui Palade”.
În anul 1974 primeşte Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, pe care l-a împărţit cu Albert Claude şi Christian de Duve. A fost ales membru de onoare al Academiei Române. Preşedintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Colan.
Azi 8 octombrie 2008, Emil Palade a murit, la vârsta de 96 de ani, în SUA.














Ultimele comentarii