16 decembrie 1989. Timisoara. Noi ne pregateam de Craciun. A venit mama la noi sa facem saloane (bomboane de pom). S-a facut seara, am condus-o acasa cu masina si a venit si Andrei. Cand am ajuns in centru, la Continental, nu stiam ce se intampla. Nu mergeau semafoarele, tramvaiele, doar lume multa. M-am strecurat cu masina pe langa multime si atunci a fost prima data cand m-am bucurat ca ma injura cineva: Du-te-n … mai incolo, nu vezi ca e REVOLUTIE !!!! Si am auzit scandarile: Jos Ceausescu ! Jos comunismul ! Asa am luat eu contact cu Revolutia. Cu o injuratura.
Nici nu stiu cum am ajuns la mama, parca eram in transa. Tremuram tot. M-am intors pe alt drum si m-am pomenit cantand Desteapta-te ROMANE !
In 17, 18, 19 a fost prapad. In 20 Timisoara s-a declarat oras liber de comunism. Piata Operei era plina ochi si venea lume incontinuu. Nu ne cunosteam dar parca ne stiam de cand lumea, ne imbratisam si, cel mai important, nu ne mai era frica. La un moment dat a aparut un preot, am ingenuncheat cu fata spre Catedrala si am rostit impreuna Tatal Nostru. Apoi, minute in sir am scandat: Exista DUMNEZEU ! Exista DUMNEZEU !
Asemenea clipe nu le poti uita niciodata. Remember `89.
Astazi e 20 decembrie 2007. Se implinesc 18 ani de libertate. S-au schimbat unele lucruri, putine in bine si multe in rau, in special viata celor mai multi dintre noi.







Ultimele comentarii