Hagi antrenor la Steaua

<<Cosmin Olăroiu a plecat de la Steaua la echipa saudită AL Hilal, iar în locul său în Ghencea va fi instalat Gheorghe Hagi.
Patronul Stelei Gigi Becali a declarat pentru Gazeta Sporturilor: “Am bătut palma cu Hagi, el este noul antrenor al Stelei! Nu puteam să nu-l las pe Olăroiu să plece la ce salariu i s-a propus”.>>

Asta-i stirea.  Hagi are ocazia sa demostreze inca o data cat de slab este ca antrenor. Dupa ce a demonstrat-o ca antrenor al Romaniei, dupa experienta nefericita din Turcia, dupa ce nu a facut nicio branza la Poli Timisoara (unde i-a urmat tot lui Olaroiu), Hagi va face din Steaua o echipa mediocra. Hagi nu are calitati de antrenor. Nu cred ca el va fi exceptia care sa confirme regula ca un mare jucator nu va fi niciodata un mare antrenor. Pacat de Steaua. Sper sa joace Poli cu Steaua in primele 5 etape ale noului campionat, cat va fi antrenata de Hagi, pentru ca va reusi sa o invinga.

Am spus primele 5 etape pentru ca Hagi nu va avea rabdare dupa rezultatele slabe pe care le va obtine cu Steaua si isi va da din nou demisia.

Aceste adorabile pisici VI – Concursul Whiskas

Ne-am inscris in Concursul Whiskas – Pisica lunii, cu 2 fotografii. Cu ocazia aceasta am botezat pisoii: Felix si Otilia. Ne-am inscris cu doua fotografii, una cu Otilia singura (cu acest nume a intrat fotografia in concurs) si alta cu Felix si Otilia impreuna. Daca va place de noi, votati-ne la http://www.whiskas.ro/concurs-pisica-lunii.html#pics , dati cautare “Otilia” si ajungeti direct la fotografiile noastre.

Motiune de cenzura inutila, cu final asteptat

Motiunea de cenzura a PD-ului este inutila. Nu are niciun rost. Chiar si titlul este total neinspirat: “Guvernul Tariceanu trebuie sa plece” !!!! Asta e titlu de motiune? Atat? Sa plece Tariceanu pentru ca asa vrea PD-ul si Traian Basescu. Si a mai fost un moment aiurea pe scena politica. Dupa citirea “cu cantec” a motiunii, joi, presedintele a chemat partidele la consultari pentru schimbarea premierului si a guvernului. Trebuia sa astepte sa vada care este rezultatul de luni, apoi sa ii cheme la consultari. Si colac peste pupaza mai vine si scrisoarea lui Tariceanu, care a vrut sa spuna ceva, dar cu finalul acela: stai in banca ta, a cam dat cu bata in balta.

Doar parlamentarii PD si “independentii” de la PLD, precum si traseisti tip Nati Meir vor vota pentru motiune. Celelalte partide vor vota impotriva, se vor abtine sau vor parasi sala. Nu se vor strange cele 235 voturi necesare. Sau PD-istii sperau sa stranga 322 voturi?

Discutii inutile, pierdere de vreme, guvernul nu cade, cel putin nu acum. Doar Boc considera ca scopul motiunii a fost deja atins. Care o fi fost, nu imi dau seama.

Amintiri IV – ultimul episod: Familia

Scris de Nicuvar

Cand am terminat facultatea, am ajuns la un moment de cumpana. Eu am terminat facultatea cu un an inaintea ei. Era problema cu repartitia. Pe vremea aceea, dupa ce terminai facultatea, urma repartitia, aveai un loc de munca asigurat, dar trebuia sa te prezinti la postul care ti se repartiza, functie de media cu care terminai facultatea.
De comun acord am stabilit sa aleg un loc de munca unde sa fac ceva ce-mi place, chiar daca nu e in Timisoara. Si asa am ajuns la Televiziune (la partea tehnica, nu la un studio TV, ci la distributie, difuzare prin radiorelee si statii de emisie TV), dar la Cluj. A fost o hotarare dificila, dar ne-am gandit si la viitor, pentru ca daca nu ai un loc de munca unde sa iti placa ceea ce faci, nu e bine deloc.
Si asa, la inceputul lui septembrie, m-am dus singur la Cluj, unde am invatat foarte multe, imi placea tot ce fac, am colindat tot Ardealul, dar eram departe de casa si de ce aveam mai drag.

Cat am avut serviciu la Cluj a fost cel mai greu. Ne era un dor teribil unul de altul. Vorbeam aproape zilnic la telefon, dar nu era de ajuns. In fiecare zi ne scriam si povesteam tot ce faceam. Acum poate par maruntisuri, dar umpleam fiecare multe pagini zilnic si asa ne mai alinam dorul. Partea buna a serviciului de la Cluj era ca, nefiind un serviciu cu program fix, de 8 ore, puteam sa strang zile libere. Fiind o activitate de intretinere si service a echipamentelor, eram mai tot timpul pe drumuri, ajungeam in varful muntelui unde erau statiile de telviziune sau releele de retransmisie si toate orele in plus, peste cele 8 ore normale, se contabilizau. Si asa strangeam cateva zile libere, cam odata la 2 saptamani si veneam acasa. Acele cateva zile erau cele mai frumoase, nu ne mai saturam unul de altul, ne pregateam sufleteste pentru alte 2 saptamani si tot asa timp de aproape doi ani.
Pentru ca Doina se pregatea de terminarea facultatii si nu stiam unde va fi repartizata, ne-am gandit sa facem un copil. Si asa s-a intamplat. Cand sa se apropie sorocul, eram tot mai nelinistit. In dimineata in care am aflat ca a mers la spital, nu mai aveam liniste. L-am rugat pe seful sa ma lase sa imi petrec noaptea la birou, pentru ca unde stateam nu aveam telefon. Si noaptea, la 2, primesc telefon de la mama care imi spune ca am un baietel dolofan, sanatos si frumos. Cine topaia si urla prin birou ca un nebun??? Nicu, un tata fericit. In acea dimineata am avut si o urgenta la Baia Mare, dar am rezolvat-o rapid si noaptea urmatoare eram in tren.

Dupa doua nopti nedormite, nebarbierit, murdar, obosit dar fericit am ajuns acasa, unde ma astepta toata familia. M-am dus direct la maternitate si Doina mi l-a aratat pe Andrei pe geam. (Pe atunci nu era voie sa intri in maternitate, nu stiu acum cum e). Apoi, dupa cateva zile, i-am adus acasa. Cred ca a fost cel mai greu drum pe care l-am facut la volan. Doar aveam in masina tot ce era mai pretios, sotia si copilul.
Intre timp, am uitat sa va spun, Doina a terminat facultatea si a fost repartizata la … Buzau, pentru ca in Timisoara sau Cluj nu erau posturi. Eram intr-adevar o familie de pomina. Amandoi timisoreni, eu cu serviciu la Cluj, ea cu serviciu la Buzau si copilul la Timisoara…

M-am intors la Cluj mai suparat ca niciodata. Acum dorul de cei dragi era si mai mare. Toata lumea imi cunostea povestea si incerca sa ma ajute, sa ma consoleze. Aproape in fiecare noapte ii visam pe amandoi.
Si intr-o zi un coleg m-a lasat masca. Ne cunosteam noi de ceva timp, dar nu foarte bine. El era sef de statie TV la Baia Mare, dar fiind angajat la DRTV Cluj (avand si o vechime mai mare decat mine) a primit o garsoniera in Cluj.
Mi-a propus, nici mai mult, nici mai putin, sa stau in garsoniera lui, fara nicio chirie, fara nicio obligatie, doar sa platesc intretinerea. Bineinteles ca am acceptat si peste putin timp eram toti trei impreuna.
Am devenit o adevarata familie. Nu aveam noi bani multi dar ne descurcam si, cel mai important, eram impreuna si eram fericiti. Nu mai aveam niciun interes sa mai umblu pe coclauri ca sa strang zile libere si, ca un facut, nici nu am avut parte de multe probleme, doar reviziile si lucrarile de rutina. Cineva, acolo sus, a avut grija de noi. Chiar si viata de zi cu zi, care devenea din ce in ce mai grea, nu ne-a descurajat. Acolo am invatat ce inseamna bonurile pentru oua, carne, zahar, ulei, Doina era la ora 6 dimineata prima la coada la Napolact sa cumpere laptic si se intorcea cat mai repede, pentru ca sa ajung si eu la serviciu pentru ora 7, dar eram doar noi si asta conta cel mai mult. Am prins si un Revelion la Cluj, cu ger si zapada mare. Dar Andrei crestea si invata sa umble…

“Fericirea” a durat cat a durat, pana intr-o zi cand imi spune prietenul de la Baia Mare ca a fost avansat si ca se intoarce in Cluj, peste aproximativ o luna, sa nu ma supar … dar ii trebuie garsoniera.
Dezastru. Parca s-a prabusit cerul peste noi.
Dar nu a fost sa fie asa. Dimpotriva. Cerul a avut grija de noi, pentru ca am fost cuminti si pentru ca ne iubeam. Parintii nostri au aflat ca la Timisoara s-a eliberat un post, si inca ce post, la Studioul TVR Timisoara, seful carului de televiziune. Una-doua m-am dus acasa, am dat proba de lucru si am obtinut postul. Si nu peste mult timp, dupa cateva peripetii cu conducerea de la Cluj, am obtinut transferul.
In sfarsit acasa, cu intreaga familie si cu un serviciu care sa imi placa. De aici incolo, totul a fost simplu. Ne-am cumparat un apartament, Doina si-a gasit si ea un serviciu in Timisoara, apoi am inceput aventura in afaceri, Andrei a crescut, acum isi da licenta in calculatoare, are un serviciu bun si probabil in curand vom fi socri si, daca va fi bine, poate si bunici.

Amintiri III – Miss Costinesti

Scris de Nicuvar

In timpul studentiei Doina a participat la mai multe concursuri de miss, cu numele avut inainte de casatorie, Liliana Doina Gheorghe.

Primul a fost concursul Miss Centrul Universitar Timisoara … Practic nu a fost chiar un concurs, ci un fel de intalnire a studentelor de la diferite facultati care veneau cu prietenii sau parintii, s-a dansat, s-a discutat, iar la sfarsit juriul a stabilit ierarhia … Locul I si participarea in finala la Costinesti. De fapt o vacanta de doua saptamani pentru doua persoane.

Pentru ca nu erau foarte multe concurente, s-au organizat mai multe concursuri preliminarii unde putea participa orice studenta. Greseala lor a fost ca le-au organizat in zile diferite, noi am participat la toate patru si le-am castigat pe toate…

In seara de dinaintea marii finale nu a mai fost concurs preliminar. Am hotarat sa ne relaxam, ne-am plimbat pe malul marii si cand sa ne intoarcem spre casuta … auzim de la Disco1… ca mai trebuie perechi pentru concursul de dans. Fara sa stam prea mult pe ganduri, ne-am inscris (am avut numarul 9 de concurs). Cand ne-au vazut spectatorii, am auzit o rumoare… iarasi astia (deja ne cunostea intreaga statiune … ). Asa ca am castigat si la concursul de dans locul I …

In dimineata finalei (o zi foarte frumoasa, nu batea nici vantul) am mers pe plaja. Si am avut surpriza sa aflam ca marele concurs nu se va desfasura seara, ci la pranz, pe o scena amenajata in fata Obeliscului, in costume de baie. Organizatorii au anuntat participantele sa se inscrie la concurs, scriind pe un biletel din care centru universitar provin, plus castigatoarele concursurilor preliminare. Va dati seama cu cata placere am completat noi biletelul: Miss Timisoara, Miss Amfiteatru, Miss Dacia, Miss Disco1, Miss Disco2, Locul I la concursul de dans (ultimele la Costinesti).
Ne pregateam de concurs cand s-a apropiat de noi un tinerel care s-a recomandat Benone Neagoe de la Radio Tineret (acum este realizatorul emisiunii TV Pentru Patrie) si a rugat-o pe Doina sa ii acorde un interviu. Deja a devenit vedeta si nici nu incepuse concursul.
In sfarsit, a inceput concursul, au fost 12 concurente. Inca de la primele probe s-au detasat doua concurente, sotia mea si o studenta din Cluj. Dupa proba de situatii neprevazute, am luat un mic avantaj de 2 puncte fata de clujeanca si totul urma sa se decida la ultima proba, cea artistica. Clujeanca a cantat “Oh my darling Clementine” si a primit 4 de 9 si un 8. A urmat Doina, care a recitat o poezie de Blaga, scurta si frumoasa. Toata plaja a izbucnit in aplauze si a luat 10 pe linie.

Victorie detasata, locul I, Miss Costinesti. A urmat alaiul lui Neptun, felicitari, poze pentru Scanteia Tineretului… abia dupa vreo doua ore ne-am reintalnit.
Si astfel a intervenit o noua problema, a trebuit sa mai ramanem inca o saptamana la Costinesti, ca bonus. A fost frumos.