Amintiri

Scris de Nicuvar

Mai tineti minte cum v-ati cunoscut sotul, sotia, prietenul, prietena? Eu da, parca ar fi fost ieri.

S-a intamplat in 1976, cand ne-am cumparat prima masina. Nici mama mea nici eu nu aveam inca permis de conducere, eram inca la scoala de soferi (tatal meu a murit in 1972, cand aveam 17 ani). Ca sa luam masina de la IDMS am rugat un fost prieten al tatalui meu sa vina cu noi sa ne conduca masina pana in fata blocului. Dar in prima zi nu am ajuns la rand (asa era pe atunci, ajungeai mai greu sa iti cumperi masina ), la fel nici in a doua, a treia … Prietenul ne-a spus ca el nu mai poate veni chiar in fiecare zi, pentru ca s-a invoit deja prea mult de la serviciu, sa mergem noi sa o alegem si sa il sunam la fabrica unde lucra sa vina.

Culmea, chiar in ziua cand am ales masina, cand sa il sunam am aflat ca este intr-o mare sedinta cu directorii, sedinta care dureaza mai mult. Ce sa facem? Pe cine sa rugam sa ne conduca masina pana acasa? Ne-am amintit de un fost coleg al tatalui meu din armata, maior pilot la aviatie. L-am sunat, am avut norocul sa fie liber si a venit, dar nu singur ci insotit de seful lui, un colonel de aviatie, tot pilot. Colonelul a venit pentru ca sa ii conduca masina prietenului nostru pana acasa la noi. Pe drum maiorul ne-a spus ca are colonelul o fata faina si daca nu as vrea sa ne faca cunostinta? Mai mult in gluma am raspuns ca sunt de acord si cu asta gata. Am ajuns acasa, ne-am luat la revedere si nu am mai stiut nimic de colonel sau de fiica lui. De unde sa ma gandesc ce avea sa se intample?

Intre timp am terminat scoala de soferi, am dat examenul si am luat permisul de conducere. Pe atunci permisul se elibera intr-un cadru festiv, pentru toata seria de la scoala de soferi, intr-o sala mare de la militie, ni se prezentau filme, se tineau discursuri … Si a venit marea zi de 18 noiembrie cand am mers sa imi ridic permisul. In timp ce eram in sala (care era intesata de lume) si asteptam sa semnez pentru permis am vazut-o pe mama mea in usa ca imi face ceva semne. Nu prea am inteles despre ce e vorba, dar prin semne i-am dat de inteles ca ne intalnim acasa.

S-a terminat festivitatea, am luat permisul si am ajuns acasa, masina nu era in fata blocului, in casa nu era nimeni. Dar in cuier erau doua mantale de ofiter de aviatie. Ce s-a intamplat, de fapt: cand am plecat dupa permis, mama mea i-a invitat pe cei doi ofiteri sa sarbatorim evenimentul cu luarea permisului si sa le mai multumim inca o data pentru ca ne-au ajutat. Au venit, au discutat ce au discutat si au hotarat sa mearga dupa Doina, viitoarea sotie, pentru a ne face cunostinta. Ea nu prea a vrut sa vina, pentru ca era in ultimul an la arhitectura,  avea de predat un proiect peste cateva zile si avea foarte mult de lucru. Singurul lucru cu care au convins-o a fost ca vor merge undeva unde se danseaza. Stia socrul meu ca ii place foarte mult dansul, Doina terminand cu nota maxima scoala de dans modern.

Si asa au ajuns la noi. Ne-au facut cunostinta, Doina, Nicu, eu am scos permisul ca sa ma laud cu el, dar nu am fost in stare cateva minute sa scot niciun cuvant. Am ramas mut, m-am blocat, m-am pierdut. O fata atat de frumoasa si de simpatica nu am mai vazut niciodata. Ea, mai dezinvolta, s-a uitat in carnetul meu de conducere, m-a felicitat, toata lumea vorbea de toate, numai eu nimic. Intr-un tarziu, m-am deblocat si, cand a venit mama cu cafeaua, am scos si eu primele cuvinte, un banc. Cum trebuie sa fie cafeaua: neagra ca smoala, fierbinte ca iadul si dulce ca iubirea.

Dupa ce si-a dat seama fata ca nu sunt mut, am stat de vorba, am povestit una, alta, norocul meu a fost ca tocmai se apropia ziua mea de nastere peste 10 zile, am invitat-o la party, ea a acceptat si in afara de ziua urmatoare, cand nu ne-am intalnit, ne-am vazut in fiecare zi pana la peripetia cu cerutul de nevasta. Dar asta e alta poveste, la fel de frumoasa, daca nu si mai si …

Aceste adorabile pisici – IV

Alte ganduri de-ale pisicilor.

CALCUL PROBABILISTIC: Sansa ca o pisica sa faca ceea ce-i cere stapanul ei este egala cu zero.

Nu veniti in fuga atunci cand va cheama fiinta – urmati acest protocol strict: Dati de inteles ca ati auzit chemarea ignorand-o complet. Continuati fara graba activitatea precedenta. Trageti un pui de somn. Desigur – toate cele de mai sus vor fi ignorate complet la auzul cuvantului “masa“. (Felix, filozoful)

Fa-ti culcusul oriunde vei gasi un fraier dispus sa-ti faca toate poftele cu dragoste si devotament. Daca esti norocos iti vei face chiar mai multe asemenea locuri. (Din intelepciunea zeitei-pisici Bastet, n. 998 i.Ch)

Pisica are auz selectiv. Pisica poate auzi un soarece chitaind la o mila distanta, asta ignorand zgomotul facut de fiinta care o cheama de la doar doi metri.

Karma zilnica a pisicilor Kalmer:

00:00-07:00 Somn la pat

07:00-07:10 Micul dejun

07:10-12:00 Un “respiro” matinal pe cuptor

12:00-12:10 Masa de pranz

12:10-15:00 Contemplatie pasnica

15:00-15:01 Exercitii fizice (optional)

15:01-18:00 Meditatie intr-un loc insorit

18:00-18:15 Cina

18:15-00:00 Reflectii de seara intr-un dulap

Aceste adorabile pisici – III

Nu am mai postat nimic despre pisici pentru ca acum o luna un tembel care crede ca strada noastra e o pista de Formula 1, circuland cu o masina de raliu, mi-a omorat motanul negru. Cel mai simpatic, iubitor si dragastos motan pe care l-am avut vreodata.

Acum am doi pisoi. Seamana cu pisicile din reclama Whiskas. Sunt “vargati” ca si noi, cei din familia Varga. Ce ziceti, va plac?

S-a terminat campionatul

S-a terminat si balamucul asta. Singura necunoscuta (teoretic) in ultima etapa a fost ocupanta locului 2, care duce in preliminariile Ligii Campionilor, dar Steaua nu a ratat ocazia de a castiga in fata ultimei clasate. In sfarsit, dupa multi ani, o reprezentanta a provinciei a urcat pe podium, merituoasa CFR Cluj terminand pe locul 3, la mare lupta cu Steaua.

In ceea ce ma priveste pe mine in special, sezonul intern nu s-a incheiat. Ca suporter al lui Poli astept cu mare interes finala de sambata cu Rapidul, finala care se joaca la noi la Timisoara. Asa cum am mai scris si alta data, presimt ca va fi de bine, mai ales ca rapidistii se vad de dinainte marii castigatori, pentru a salva un sezon ratat pentru ei. Dar timisorenii de ce nu ar castiga cupa, mai ales ca joaca acasa iar dorinta de victorie este cu mult mai mare, plus aportul spectatorilor, cel mai frumos public din Romania? Interesul pentru marea finala este enorm iar stadionul va fi arhiplin. Ma astept la o atmosfera senzationala, un spectacol deosebit, asa cum numai timisorenii stiu sa faca, sportivi si spectatori deopotriva.

Tot Timisoara va gazdui, peste cateva zile, un meci al nationalei, returul cu Slovenia din 6 iunie, la doar 4 zile dupa meciul tur din deplasare, de la Celie. Iar la meciul nationalei intreaga tara va vedea cum stie Timisoara sa sustina echipa Romaniei. Cred ca dupa acest meci, nationala nu va mai pleca de aici. Hai Timisoara, hai Romania.

Dupa referendum

Initial, nu am vrut sa mai scriu despre acest subiect. Asa cum ma asteptam, presedintele se intoarce la Cotroceni, aproape 75% din cei care s-au prezentat la vot au votat impotriva demiterii lui Basescu. Prezenta la vot nu a fost cea preconizata de celebrul sondaj INSOMAR, cel care de la 77% – cifra initiala – a scazut-o cu o zi inainte de vot la 55%, ceea ce pentru un institut de sondare a opiniei publice este rusinos si il descalifica. Prezenta fost si mai mica, doar de 44%. Dar asta a fost si toata lumea astepta reinstalarea lui Basescu.

Chiar am sperat in postul anterior ca vom scapa de scandaluri. Ma gandeam la scandalurile dintre cele doua palate sau dintre presedinte si parlamentari. Si cand colo, presedintele a mai facut o boacana, declansand un nou scandal, de data aceasta cu presa. Ma gandesc la faza cu telefonul jurnalistei pe care i l-a luat acesteia pentru ca l-a inregistrat intr-un supermarket, facand-o “pasarica”, “tiganca imputita” si sfatuind-o sa depuna plangere la politie pentru furtul telefonului, pentru ca oricum nu va rezolva nimic. Ca doar el e ditamai Presedintele Romaniei, adica se considera mai presus de lege !

Desi ulterior si-a dat seama ca a gresit, nici macar nu si-a cerut personal scuze, ci si-a trimis purtatorul de cuvant pentru asta. In comunicat presedintele spune ca ii pare rau ca acea discutie avuta cu sotia sa, in care o face “tiganca imputita” pe jurnalista , a ajuns la urechile opiniei publice. De asta ii pare rau, nu pentru ca a insultat-o. In plus si-a ridicat in cap toata comunitatea rromilor. Mi-e si frica sa ma gandesc oare ce parere are presedintele nostru despre toti romanii. Poate ne considera pe toti “imputiti”.

Clubul Roman de Presa a luat act de cele intamplate, va depune o plangere pentru talharie si a propus boicotarea presedintelui, joi la radio si televiziune, vineri in presa scrisa. Nu toate posturile sau publicatiile sunt de acord cu aceasta propunere, dar majoritatea sunt.

Deci de la presedintele suspendat, apoi reconfirmat in functie, am ajuns la presedintele boicotat. Simt ca presedintele meu s-a departat tot mai mult de mine, poate si de altii. Nu mai este chiar presedintele tuturor romanilor. Cel putin al meu nu mai este. Si ma astept si la alte scandaluri.